fanToma
VIP
Joined: 04 Apr 2006
Posts: 5058
Location: outta loserville |
|
 Drama a doi tineri. |
 |
well....un fic nou. Ideea este in proportie de 98% a lui Pay, numai ca ea nu a vreut sa scrie ficu...asa ca l-am scris eu  ...sper sa va placa
Noaptea, cea mai intunecata parte a zilei, atat la propriu cat si la figurat. Totul e un mister, niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ea, iti spune multe secrete, insa ar fii bine sa nu crezi nimic din ceea ce auzi. Pe cat de romantica pe atat de inselatoare. Daca ar fii sa o compari cu o fiinta aceasta ar fii cea mai injositoare. Niciodata sa nu te lasi vrajit de vorbele dulci ce ti le sopteste la ureche, pentru ca niciodata nu stii ce vrea de fapt.
E tarziu. Ceasul indica cu mult peste ora 12 noaptea, iar noi incercam sa o facem pe durii, inselandui atat pe altii cat si pe noi insine, ca nu ne temem de ceea ce ascunde Ea, Noaptea. E frig.
Suntem o mana de oameni asejati in jurul unei mese, la o terasa din cartier. Terasa ai carei angajati asteapta dupa noi sa ne terminam povestile, ca sa poata sa inchida.
Intunericul si frigul a pus de mult stapanire pe noi insa povestile parca sunt mult prea captivante ca sa ne incumetam sa ne ridicam de pe scaunul pe care parca am intepenit. Nu stim daca de frig sau frica si nici nu vrem sa aflam.
Numele meu este Paula si incerc sa va relatez o intamplare adevarata din viata mea, intamplare pe care nu o sa o uit niciodata. Dupa ce voi termina de povestit sper ca nu ma veti crede o nebuna si imi veti da dreptate in tot ceea ce am spus mai sus. Acum, insa, sa revenim la acea seara.
Cu cat povestile deveneau mai infricosatoare cu atat timpul trecea mai repede, in ciuda faptului ca tie ti se parea ca sta in loc. Sper ca ati inteles ceea ce am vrut sa spun pana acum. Eram in jurul unei mese, cu cativa prietenii, ascultand povestile de groaza ale acestora.
Un vant voinic a inceput sa bata, trezindu-ma la realitate. Mi-am scos telefonul din buzunar si m-am uitat la ceas. Era trecut de ora 1. M-am ridicat de la masa si le-am spus prietenilor mei ca trebuie sa plec. Mi-am luat sticla de suc si am plecat singura, ceilalti ramanand sa mai povesteasca.
Mergeam pierduta pe aleea care ducea spre casa. Mai aveam ceva de mers tinand cont ca terasa nu era chiar asa de aproape de mine. Incercam sa ma grabesc tinand cont ca era foarte tarziu, insa picioarele mele opuneau rezistenta, mergand foarte incet, din cauza frigului.
Un fosnet s-a auzit dintr-un tufis iar eu am incremenit, gandindu-ma cine ar mai putea fii pe strada la acea ora. Am strans sticla de suc mai tare in mana si am inceput sa grabesc pasul. Cativa pasi, inca un fosnet. M-am oprit iar si m-am uitat in jur insa era prea intuneric, iar luminile din curtile oamenilor nu ma ajutau foarte tare. Alti cativa pasi, alt fosnet, numai ca de data asta m-am trezit in fata cu un individ ciudat, la întâia vedere am crezut ca este un drogat si ca nu aveam sa mai scap de el.
Avea parul ciufulit si buzele teribil de uscate, iar la fata era foarte palid si avea cearcane albastre sub ochi. Avea o privire pierduta. Era imbracat doar intr-un tricou, in ciuda fricului de afara, care pe deasupra era rupt, iar in unele locuri patat de sange. Pantalonii aratau cam la fel, iar in picioare nu avea nimic.
M-am dat cativa pasi inapoi, nici eu nu stiu cum am putut sa ma abtin sa nu tip.
A inceput sa bolboroaseasca ceva insa nu il intelegeam. A venit mai aproape, ca eu sa inteleg ce spune. “Imi dai, te rog, o gura de suc?” Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg si de data aceasta, deoarece vorbea extraordinar de incet. Mi-am dat seama ca depune ceva efort ca sa vorbeasca.
I-am intins sticla de suc fara sa ii zic nimic, iar el a luat-o si dintr-o “inghititura” a baut sucul. “Multumesc” a spus cu greu si mi-a inapoiat sticla. Am incercat sa ii spun “Cu placere” insa cuvintele refuzau sa iasa din gura mea. “Te rog nu te speria” a spus, buza de jos incepand sa ii tremure de frig. “Ce faci pe aici la ora asta?”. “ Am stat cu prietenii si acum ma duc acasa” i-am raspuns fara sa imi dau seama de ce faceam asta. In fond nu era treaba lui nici unde ma duceam, nici unde fusesem. “Dar tu ce faci aici? Ce s-a intamplat cu tine?” l-am intrebat, incercand sa fac conversatie, chiar daca nici nu vroiam sa imi imaginez ceea ce se intamplase.
“ Am avut niste probleme, eu si prietenii mei, cu unii, numai ca eu am avut putin mai mult ghinion si m-au prins singur. M-au lasat fara nimic si acum am nevoie de bani sa ajung acasa.” M-au miscat mult cuvintele lui si felul in care vorbea. Chiar daca fusese batut si ramasese fara nimic, vorbea îndeajuns de calm, ca si cum nu se intamplase nimic iesit din comun.
“ Poftim! Tine asta” i-am spus dandu-mi jos hanoracul “ si daca vrei pot sa iti imprumut eu niste bani sa ajungi acasa”. A ezitat un clipă dar pana la urma a luat hanoracul si si l-a pus pe posterior “ Ti-as fii foarte recunoascator daca mi-ai imprumuta banii.”
“Apropo, Paula!” i-am zis intinzandu-i mana, dar el nu mi-a raspuns, si nici nu mi-a strans mana, asa cum ar fii fost logic si politicos.
Am inceput sa mergem spre casa mea, continuand sa vorbim. Daca ma uitam in spatele cearcanelor si a fetei parca si mai palida acum, era destul de dragut. Era ca noaptea, la fel de misterios si de rece ca ea.
“Ah…cu prietenii tai ce sa intamplat?” l-am intrebat observand ca nu mai zice nimic.
“ Nu stiu” a spus mai mult pentru el. “ O sa imi fie dor de ei…”
“Poftim?” am intrebat speriata.
“Nimic. Nu ma lua in seama”
“Ok. Am… am ajuns. Asteapta-ma aici te rog, ma duc sa vad cum o conving pe mama sa imi dea bani.”
Am intrat in casa, incercand sa fac cat mai putin zgomot. M-am dus spre locul unde stiam ca tin ai mei banii, insa nu mai erau. Am incercat sa imi aduc aminte unde mai pot fii bani insa nu am reusit. M-am dus la mine in camera si am luat da banii mei, apoi am coborat repede, insa cand am ajuns afara nu l-am mai vazut.
“hmmm…” am vrut sa il strig, dar mi-am dat seama ca nu stiu cum il cheama.
“Hey! Unde te-ai dus?” am inceput sa tip dupa el prin curte, fara sa primesc un raspuns. Am incpeut sa il caut, iar cand l-am gasit am simtit ca ghenunchi mi se inmoaie si ca nu pot sa mai stau in picioare. Statea asezat in fund in spatele unui copac, cu ochii inchisi. Am vrut sa il ating pe fata, insa inainte da a o putea face a tresarit. Asa de tare incat m-am speriat si am cazut pe spate.
“Scuza-ma. Esti bine?” ma intrebat ridicandu-se de jos fara insa a avea cea mai mica intentie de a ma ajuta sa ma ridic.
“Da sunt bine. Uite! Poftim banii. Sper sa iti ajunga. Mai mult nu am avut.”
“Sunt mai mult decat suficienti. Mersi mult. Esti tare de treaba. Nu o sa te uit niciodata.” A spus zambind.
“Cu placere….ammm…” nu stiam ce sa ii mai spun.
“E timpu sa plec. Poftim, i-a hanoracul, mersi si pentru el. Sa ai grija de tine”
M-am apropiat de el si am vrut sa il pup pe obraz, insa s-a dat cativa pasi inapoi. Nu stiam ce e cu reactia lui, insa nu l-am mai intrebat nimic.
“Noapte buna!”i-am spus si am intrat in casa.
In seara aceea nu am putut sa dorm. Mi-a parut rau ca nu i-am cerut nici un numar de telefon, sau macar sa il fii intrebat cum il cheama, insa acum nu mai aveam ce face, nu stiam daca aveam sa il mai vad vreodata.
Dimineata urmatoare m-am intalnit cu verisoara mea si i-am povestit totul insa nu a crezut o iota. A incpeut sa rada spunand ca visez dupa Fat-Frumos. I-am explicat ca nu visam si ca treaba era cat se poate de serioasa. Dar ea a luat totul ca o gluma.
Seara, in timp ce ma intorceam de la aceeasi tereasa, pe acelasi drum, mi se roteau in minte imaginile de noaptea trecuta, in cel mai mic detaliu. Vantul incepu sa bata iar, tufisurile incepusera sa fosnaie iarasi ca seara trecuta. M-am oprit si am analizat fiecare colt al strazii insa nimic. Nu era. Oare de ce ma asteptam sa vina iar? De ce sa apara iar ca noaptea trecuta? Incepeam sa o iau razna.
In capatul strazii mama statea de vorba cu o femeie batrana. M-am apropiat de ele. Se pare ca vorbeau despre ceva foarte serios, caci mama era incruntata iar femeia plangea, strangand in mana o poza. Curioasa cum sunt m-am bagat in vorba cu ele si le-am intrebat ce sa intamplat, iar femeia mi-a spus printre lacrimi ca ii murise nepotul.
In momentul in care i-am cerut poza pe care o avea in mana, am facut cea mai mare prostie. Mi sa parut imposibil ceea ce vad, insa eram sigura ca vedeam bine. Picioarele au inceput sa imi tremure si am inceput sa tip la saraca femeie.
“Nu are cum sa moara! Am vorbit cu el ieri seara!” i-am spus speriata.
Femeia a incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca ma intelege ca am tinut mult la el, dar el a murit acum o saptamana si ar trebuii sa ma obisnuiesc cu ideea.
“Nu intelegeti ca eu nu il cunosteam! Habar am cine e! Dar l-am vazut aseara! M-am intalnit cu el! Nu are cum sa fie mort! Mi-a cerut suc! A baut! A tinut hanoracu meu pe el! Nu sunt nebuna credeti-ma!” incepusem sa plang deja vazand ca atat mama cat si femeia se uitau la mine ca la o paranoica.
“Cum a murit?” am intrebat cu vocea tremuranda.
“ A fost batut de niste vagabonzi pe strada, abea am putut sa dam de el. Ii luasera totul. I-au lasat decat hainele de pe el.”
Nu mai auzeam nimic in jurul meu decat bataile propriei inimi care parca statea sa iasa din piept.
Mi-am cerut scuze,printre lacrimi, spunand ca l-am confundat cu altcineva apoi am intrat in casa.
Nu avea cum sa fie adevarat. Stiam asta. Nu puteam sa fiu nebuna, cel putin nu in acea masura in care sa imi iamginez ca vad oameni morti pe strada. M-am dus in camera sa vad daca banii erau acolo, insa nu mai erau. Chiar il vazusem si ii dadusem banii. Oare se putea sa nu fie mort? Dar nu avea cum, femeia era bunica lui si trebuia sa stie daca persoana ingropata era nepotul ei sau nu. Problema e ca eu il vazusem, il atinsesem, iar el a baut suc, a mers, a tinut hanoracul meu pe el.
Nu! Ceva nu se potrivea! Ceva nu era la locul lui! Il vazusem si il atinsesm. Am ramas cateva clipe bune gandindu-ma la verbul “a atinge” incercand sa gasesc semnificatia lui. Nu, nu se potrivea. Asta era! Nu il atinsesem! Dar celelalte lucruri? Celelalte chiar se intamplasera.
Oare chiar era mort. Nu, nu aveam cum, nu puteam sa fiu nebuna. Am stat si m-am gandit ceva timp aducandu-mi aminte toate scenele de seara trecuta si asta ar fii explicat tot. De fecare data cand vroiam sa il ating se ferea. Nu a vrut sa imi dea mana cand iam spus cum ma cheama, a tresarit brusc cand era asezat langa pom si nu ma lasat sa il pup cand a plecat.
Dar fusese prea frumos ca sa se termine asa de urat.
Am hotarat sa nu mai povestesc nimanui despre intamplarea asta, altfel riscam sa fiu inchisa la nebuni alaturi de oameni care chiar vad stafii si le dau de baut.
La cateva zile bune dupa intalnirea cu bunica lui Mihnea, am aflat intr-un tarziu cum il chema, am hotarat sa ii povestesc verisoarei mele tot ceea ce se intamplase. La inceput credea ca inca ma mai tin de glume insa intre timp s-a convins ca nu era nici o gluma si ca totul era serios.
Tarziu in noapte am terminat toata povestea, iar ea sa grabit sa ajunga acasa, spunea zambind ca ii e frica sa nu se intalneasca cu el, numai ca eu stiam ca nu glumea. Chiar ii era frica.
M-am dus sa o conduc pana la usa, iar cand m-am intors in camera el, Mihnea, era acolo. Am ramas blocata in usa fara sa stiu ce sa fac. Se pare ca nu ma auzise. Era inca pe pat, cu capul plecat. Am inchis usa si m-am asezat in fata lui. Abea atunci m-a observat.
“Buna”mi-a spus zambind.
“Buna” i-am spus si eu la randul meu apoi am ramas cateva momente privindu-ne.
“ De ce te-ai intors?”
“Am venit sa iti inapoiez banii pe care mi i-ai imprumutat” mi-a spus scotand din buzunarele aceloras pantaloni rupti de zilele trecute, niste bacnote mototolite.
“Nu era nevoie”am spus incercand sanu par surprinsa de gestul lui.
Alte cateva clipe de liniste.
“Pot sa te intreb ceva?”
“Sigur”
“Pentru ce ti-au trebuit banii? Adica tu….adica….ahh..nu stiu cum sa iti spun. De ce ai venit?” am reusit sa il intreb cu greu.
“Aveam necesitate de bani sa ajung acasa. Ahh…asta…asta era ultimul lucru pe care vroiam sa il fac. Sa ajung acasa.”
Imi parea rau ca adusesem vorba despre asta.
“Imi cer scuze. Am fost nesimtita.”
“Nu! Nu spune asta! Nu e adevarat”
“Ba da. Trebuia sa imi tin gura. Pot sa te mai intreb ceva?”
Nu mi-a raspuns, doar a ridicat din umeri.
“Ai nevoie de ceva?”
“Da….”
“Spune”
“Iti cer prea mult daca te rog sa ma iei in brate?”
Ahh…deja simteam fiori reci pe sira spinarii, insa m-am apropiat de el si l-am luat in brate.
Brusc s-a facut frig, foarte frig, insa era la fel ca si cum as tine in brate un om, viu.
“Vorbeste-mi despre tine”l-am auzit soptindu-mi in ureche.
Ne-am intins pe pat si am inceput sa ii vorbesc despre mine. Inca eram imbratisati. Am stat asa pana am adormit, iar dimineata m-am trezit singura. Din acele zile am inceput sa ocolesc noaptea si intunericul cat se poate de mult.
Din acea seara nu ne-am mai intalnit niciodata.
The end.
_________________
[url=http://xs.to] [/url]
"Your mother died to save you. If there is one thing Voldemort can't understand, its love."
"We have all got both light and dark inside us. What matters is the power we choose to act on. That's who we really are."
"I would die if I lost you" 
| Recomandate |
Corset Pret
Cele mai sexy modele de corsete sexy se gasesc aici pe site-ul nostru. Intra si tu sa vezi poze cu modelele de corsete sexy si mai ales preturile! |
proadult.ro |
|
|
