-Bianca-
Schrei
Joined: 03 Jun 2007
Posts: 67
Location: Buzau |
|
 ~.Ich bin nicht ich.~ |
 |
Prolog
Asteapta pana la miezul noptii ca sa spui ca a fost o zi buna.
Cea mai groaznica zi de pana atunci era pe terminate. Se simtea extenuat si abia daca isi mai tinea capul sus. Interviuri, emisiuni, concerte....se saturase de tot. Nu reusea sa se adapteze deloc cu statutul de `superstar`. Si se pare ca era singurul din trupa caruia nu ii convenea nimic. Singurul criticat non-stop, singurul vazut ca o femeie, singura `diva`, in ciuda faptului ca uneori toti ceilalti erau si mai artagosi decat el. Dar in acel moment nu ii mai pasa de nimeni. Tot ce isi dorea era sa se bage in pat si sa doarma pana a doua zi, la pranz. Da, era cea mai buna solutie. Zambi fericit in timp ce traversa camera. `Totusi a fost o zi chiar buna...` incerca sa se convinga.
Auzi un ciocanit discret in usa. Dadu plictisit ochii peste cap si se grabi sa raspunda. In fond, cu cat termina mai repede tot, cu atat putea sa doarma mai mult. Cine putea sa fie? Stia sigur ca restul din trupa dorm neintorsi in camerele lor, la fel ca si managerul. Fiecare era, avea de gand sa il expedieze repede. Somnul lui nu mai putea sa astepte mult. Descuie rapid usa, lasand'o apoi sa se tranteasca de perete. In fata lui statea...un politist. Ah, Doamne, ce mai facuse Tom de data asta. Se uita lung la el, sugerandu'i din priviri ca ar avea altceva de facut si ca nu prea are timp.
"Dumneavoastra sunteti Bill Kaulitz?" intreba morocanos.
"Da. Ce s'a mai intamplat? Ce a mai facut Tom?" incepu Bill sa bata nervos din picior.
"Imi pare rau. Fratele tau a fost omorat...e in camera, dar te'as sfatui sa nu te duci" spuse cu o nota de compatimire in glas.
Baiatul deschise larg ochii si se uita la omul ce statea in fata lui. Era un vis, nu? Defapt, trebuia sa fie un vis, pentru ca Tom era...fratele lui geaman si nu putea sa plece si sa il lase asa. Privi socat, in gol, pret de cateva minute. `Du'te sa vezi. Cine stie, poate e o farsa. Sigur te minte. Du'te! Ce mai stai?`.
Dadu de cateva ori din cap, dupa care il impinse pe politist din calea lui. Iesi in hol, asa cum era, in pijamale. Nu mai conta cine il vedea. Trebuia sa se convinga cu nu era decat o gluma de prost gust. Se uita la usa deschisa de vis'a'vi. Inspira adanc si intra in camera. Inchise ochii si isi imagina colegii de trupa stand asezati pe pat, razand de el si de felul in care arata. Astepta sa ii auda cum incep sa rada...insa linistea apasatoare domina incaperea. Se hotara sa deschida ochii. Din pacate realitatea nu semana deloc cu ceea ce voia el sa vada. In fata lui, pe pat...era...era....era mort. Privea intr'un punct fix pe tavan, cu mainile incrucisate pe piept. Nu se misca, nu facea nimic, doar statea acolo, in baltoaca aia de sange. Nu putea sa fie vopsea sau orice altceva. Pentru ca...politistii erau acolo. Si medicii....toti...inclusiv colegii de trupa si David. Clipi des, dupa care se mai uita inca o data la chipul desfigurat al fratelui sau.
"Nu, nu e adevarat...glumiti. Nu poate fi real" tipa disperat si se repezi spre Tom.
"Bill, te rog, nu are rost." il prinse Gustav de maini.
"Cine, cine a fost? De ce? Tooooooooom!" tipa din nou, incepand de data asta sa planga.
"Totul o sa fie bine..." il auzi pe David soptind de undeva din spate.
Nu, nu avea sa fie bine. El nu putea trai fara Tom. Era practic....jumatatea lui. Brusc, privirea i se incetosa. `Stii ceva Bill....nu sunt eu prea poetic, dar esti fratele meu si te iubesc asa cum esti` auzi vocea lui Tom din departare. Apoi totul se facu negru...
_________________
[URL=http://imageshack.us] [/URL]
De ce esti atat de perfect?
|
|
