Silent Reverie

"Trupul tau subtirel, incins de tricoul mult prea ud de sudoare, se zbatea pe toata scena, te chinuai sa umpli un gol mult prea mare pentru patru persoane, te miscai asa cum nu te vazusem niciodata miscandu-se. Nu imi puteam lua ochii de la tine si de numeroase ori imi simteam mana alunecand pe grif, caci eram emotionat la culme. Sudoarea imi curgea pe spinare si pe fata, ochii ma usturau din cauza reflectoarelor si din cauza ca nu indrazneam sa clipesc, nedorind sa te pierd vreo clipa din priviri. In mine se zvarcolea dorinta. Tanjeam sa te ating, sa te tin in bratele mele, sa te las sa te zbati in imbratisarea mea asa cum te zbateai pe scena. Pana cadeai epuizat si iti odihneai capul obosit de umarul meu. Tanjeam sa iti sarut buzele umede, tampla transpirata si parul mult prea incarcat de fixativ. Tanjeam sa imi inlantui mainile cu ale tale, lasandu-te sa imi transmiti mie energia ta, sa iti las trupul sa se odihneasca. Dar stiam ca ceea ce imi trecea mie prin gand nu era posibil. Oftam si inghiteam in sec, incercand sa ma concentrez la ceea ce se intampla, incercand sa fac abstractie de caldura insuportabila din trup, de fiorii ce imi strabateau boxerii atunci cand iti vedeam talia dezgolita si blugii atarnandu-ti aproximativ sa cada de pe tine. Strangeam din dinti si ma rugam ca trupul meu sa se calmeze, insa parca totul era impotriva mea. Tu te apropiai de mine din ce in ce mai des, stateai in spatele meu, gesticulai spre mine, iti frecai umarul de al meu si imi cantai in fata, incercand parca sa te faci observat. Cum as fi putut oare sa nu te observ? Inspiram adanc si ma rugam sa pleci de langa mine mai repede, caci ma temeam ca ceea ce se intampla intre picioarele mele se putea agrava si nu as fi stiut cum sa ma descurc. Iar cand mi se indeplinea rugamintea, regretam. Oh, Doamne...Ce noapte. Cand ai ultimul cantec aproape l-ai soptit in urechea mea, am simtit cum trupul meu se inmuiase de tot si eram uimit ca mai puteam tine pasul cu voi, ca mai eram in stare sa cant doua note. Eram atat de pierdut in aroma ta, in cuvintele tale, in tine..."

Ma simt ca o "pramatie ordinara" ca nu am indraznit sa citesc acest fic,aceasta superba poveste,doar din cauza temerilor mele de copil mic care pare de-a dreptul pudic.
Nuu,nu sunt pudica,dar cand vine vorba de gay/homo/cum se mai numesc,imi tremura picioarele.
Adevarat,cand am citit ^,s-a cutremurat pamantul sub mine,dar nu din cauza fobiei asteia,ci din cauza emotiilor care m-au coplesit.
Nici nu mai stiu sa ma exprim,credeti-ma.
M-a facut sa ma subestimez total.
Ma exprim ca o fetita de 12 ani,acum.Am o zi proasta(referitor la felul meu de a scrie).
Ori din cauza golului in stomac,ori n-am idee.

Este destul de interesant,ca aici nu e nevoie de acordul adminului ca sa-ti postezi jurnalul.Lumea e foooarte pasnica aici.Frumos.

Ah,am cam lipsit ceva vreme de aici.
Ce-i drept nici nu am avut prea mult chef de forumuri perioada asta,cu toti nervii pe care mi i-am facut cu windows-ul sau alte minuni.
Acum merge,insa imi tot da eroarea aia,de care nu stiu cum sa scap. :-/

Defapt stiu,am primit un picior de ajutor,dar mi-e foarte lene..
Trebuie sa-mi fac un nou cd bootabil :-/

Am o noua pasiune:Katy Perry.
Am facut si un forum cu si despre ea.
E frumoasa,inteligenta,canta genial,e perfecta din punctul meu de vedere.O admir.
Sa nu se inteleaga gresit,nu e idolul meu or smt.

Nu mai stiu ce sa scriu,poate revin mai tarziu.
:-)