Register • Search • FAQ • Memberlist • Usergroups • Log in The fabulous life of....(primul meu fic....)      Tokio Hotel Romania Fanclub OFICIAL Forum Index » Trashbox View previous topic View next topic The fabulous life of....(primul meu fic....) Author Message alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) The fabulous life of....(primul meu fic....) “Mda, cum pot eu avea atata “norocâ€� cateodata, de ce nu ma intreaba si e mine nimeni daca vreau tipul asta de noroc, nu stiu. Si nici nu vreau sa aflu. Offf, deci, de ce, repet DE CE trebuie sa imi stric eu doua seri la rand (care mai sunt si in weekend......damn it), ca sa ma duc la un nenorocit si amarat de concert al unei trupe la fel de nenorocite si amarate, si sa mai si trebuiasca sa stau la coada sa le cer autograf.â€� Imi ziceam in gand intimp ce ma imbracam pentru mai sus mentionatul concert, cand suna telefonul: - Alo, da. (pe un ton de ar pune pe fuga pe oricine ar fi atat de tembel sa ma sune in timpul unei crize de nervi) - Alex......(hapciu)....Alex, de ce tipi la mine...(hapciu)....??? S-a intamplat....(hapciu)....ceva ??? - Aaaaa, tu erai. Nico, imi pare rau dar sunt intr-o pasa extrem extrem de PROASTA. S-a intamplat vreun miracol, ceva???? Nico era prietena mea de.....aaaaa.....de-o viata as putea spune. Ne cunoasteam de cand implinisem 2 ani, si eu ma mutasem in Anglia cu parintii mei. Ce vremuri......atunci nu-mi venea s-o strang de gat ca acum. Ideea e ca, de vreun an de zile, ea asculta ca “disperataâ€�(chiar era disperata), o formatie de.......aaaa.....rock (opriti-ma din ras va rog frumos..... cica aia canta rock....HAHAHA),si acum , dupa un an de chin si efort, reusise sa faca rost de un bilet VIP la ultimul concert din turneul lor de promovare care era chiar la Londra (ce noroc, ce NOROC....). DAR (intotdeauna exista si un dar......de ce doamne???), cu cateva zile inainte de concert, am fost amandoua la patinoar, unde, desteapta de Nico, a “alergatâ€� atat de mult pe gheata, ca seara nu mai putea sa vorbeasca, sa se miste, avea febra 40, si stranuta ca apucata. Medicii i-ai spus ca are o raceala grava combinata cu pneumonie, si ca nu are voie sa iasa din casa cel putin doua spatamani si nici sa intre in contact cu vreo persoana. - Nu Alex......(hapciu)....La fel cum m-ai lasat. Voiam sa te intreb daca te-ai pregatit pentru concert.....aaaaa......nu as vrea sa il ratezi. Stii......tipii aia canta super tare, o sa iti placa, mai ales de cel de la chitara solo. (hapciua) Este asa de..... - Nico, sa nu incepe din nou discutia asta te rog. Mie NU, repet NU imi place cum canta, cum se imbraca, cum se misca, si mai presus de toate ca EXISTA formatia Tokio Hotel. (Bai, deci astia erau germani, atunci de ce naiba si-au pus un nume de oras japonez.....nu puteau sa isi zica si eu Berlin Hotel, sau Leipzig Hotel, ce naiba ma ia cu Tokio Hotel....d’oh. In fine....sa revenim). Nu vreau sa te superi pe mine, dar am acceptat sa merg la concertul astora numai pentru ca tu esti cea mai buna prietena a mea si chiar vreau sa te faci bine cat mai repede, si poate un autograf si o lunga povestire depre cum ARATA, VORBESTE, SE MISCA, MANANCA...(...etc.etc.etc) Tom ti-ar prinde bine si te-ar inveseli. Ai inteles? - Da, Alex. Am inteles. (hapciu) Iarta-ma ca te pun sa treci prin “chinulâ€� asta. Hai ca te las sa te imbraci. Te pup, papa. - PA Nico. Si toate astea se intamplau sambata seara, cand eu trebuia sa ma intalnesc cu prietenul meu, cand aveam atatea planuri.........Argh doamne ce viata......:(((((((. Am continuat sa ma imbrac pana cand a sunat iar telefonul. (daca e tot nicoa nu stiu ce o sa-i mai zic, cred k ma apuc sa bocesc la telefon si sa injur....hehe....ar ajuta?????....nu cred...) - Alo......(zic eu mai calma de data asta) - Buna iubi. Ce faci tu mai??? Nu vii in seara asta in Twice ca ne distram super bine? (era el.....prietenul meu.....si era BEAT.....oh nu......el nu bea nicidata – asta este una din conditiunile esentiale pentru e fi cu mine, sa nu bei mai mult de 2 pahare si sa te faci manga ca ai zburat cu fulgi cu tot) - Mike, ce s-a intamplat? Unde esti? Nu mai stii de concertul lui Nico. Nu am cum sa vin. - Aaaaaaa.....da concertul obositilor alora.....Neah.....ghinionul tau atunci......iti urez succes. Pa. Deci.......poftim???.....am dat eu sa zic dar a inchis. De fapt....nu a inchis, dar a inceput sa se auda vocea unei tipe langa el care tot ii zicea ceva de genul “iubitel, mumumumu....hihihi....bla bla bla....â€�. - WTF???? Mike, iti bati joc de mine?????MIKEEEEEEE???? OH, NU. Putea deveni seara asta mai dezastruoasa decat se dovedise a fi pana acum? Cine stie ce “noutatiâ€� ma mai asteapta. Prietena mea cea mai buna in spital, prietenul ma inseala cu o tipa intr-un club, eusunt nevoita sa ma duc la un concert nenorocit,......ce ar putea fi mai frumos? Chiar ma intreb.... Am terminat cu aranjatul la 7pm. La 8 incepea concertul. Bine macar ca era la cateva stazi distanta de unde stateam eu. Mi-am luat rucsacul in posterior si am pornit sa cobor pe scari cele 10 etaje pentru ca…..pregatiti-va……liftul era stricat… HAHAHA…..great, absolutely great…. In strada, ploua, si eu nu aveam umbrela, dar avea gluga la geaca-de-blugi-trenning pe care o purtam(lucky me this time). Ajunsa in fata stadionului (OMG, deci cum reusesc pampalaii astia sa adune un stadion intreg de fete si prietene ata de disperate??? CUM??? Poate imi explica ei ca daca tot am bilet vip, o sa ma duc si in backstage……ce BUCURIE nu??), zeci, sute, mii de oameni se bateau pentru intrarea miiiiica, mica, pe are o mai si acoperea pe jumate un bodyguard care semana cu Hulk. Damn, credeam ca englezii astia au mai mult minte dar se pare ca m-am inselat. Cred k am intra ultima pe stadion, pentru ca Nu am avut chef sa ma imbulzesc ca toate “bovineleâ€� care urlau de mai aveau nitel si le ieseau coardele vocale afara: “I love you billâ€�, “tom, marry meâ€�, Ichi liebe dich, Tokio Hotelâ€�. Mda, ultima faza era singurul lucru (bine nu chiar singurul) pe care il intelegeam si eu in germana. Can am dat biletul, bodyguardul a intrat dupa mine si m-a condus pana in “tarcul VIPâ€�(nu suntem vaci domnule, imi pare rau), si m-a asezat pe scaunul meu (si nu sunt proasta domnule, stiam si singura unde trebuie sa ma asez), si a plecat. Am ramas uitandu-ma in gol, cu gandul la Mike, la Nico, la toate lucruile care mi e intamplasera in decursul a 4 zile, la dementele astea care urlau de mama focului dupa bill si tom (adik vocalistul si chitara solo). La un ocazie dat m-am trezit ca ma dureau urechile. DE CE MAMA NAIBII MA DOR ASA DE TARE URECHILE?????.......HAHAHA….oare de ce???....incepusera sa cante baietii.....de fapt stai ca jignesc notiunea de a canta......incepusera sa o lalaie, sa urle, sa zbiere....etc.etc.etc. Oh, doamne, o sa ies oare vie de aici???? întâia meldoie...a doua melodie.....a treia melodie.....a cincea melodie.....nebunele din primul rand si din tarcul meu incepusera sa sara pe scena......a zecea melodie.....ooooo, se apropie finalul.....â€�komm und rette michâ€�.....god ce aberatii de melodii......a 12 melodie......Billlllll, Billlll fuck me(striga disperatele).........a 15 melodie....si s-a terminaaaaaaaaaaaattttt.......ce MINUNE. “Dar stai, ca n-ai scapat asa usor...hehe....urmeaza backstg-ul unde vei sta sa ii asculti vorbind pe patru pampalai despre muzica lor geniala,depre rockul adevarat.....LOLOLOLOLOL....ce stiu astia despre rock.....au ascultat vreodata Nirvana, Scorpions, Iron Maiden....ca sa stie....nu cred, deci nu stiu nimic......rezista Alex, rezista, stiu ca potiâ€� imi ziceam in gand cand dintr-o data a venit acelasi Hulk-bodygurard si ne-a luat pe toate 10 din tarcul animalelor....aaaa....ma scuzati, al vip-urilor, si ne-a dus inspatele scenei unde era cabina mirificilor de la tokio hotel, care inca mai erau pe scena....HAHA...â€�Si noi ce-ar necesită sa face aici, domnule bodyguradâ€� am vrut sa intreb dar a sunat telefonul. Bine macar ca era mai liniste aici. - Alo, da!!!!!!! - Mda, Alex, vreau sa te anunt ca eu nu mai rezist asa. Tu nu ma lasi sa beau, nu vii in club cu mine cand vreau eu, nu vrei sa.......- da iubire-.....te culci cu mine......Eu nu mai pot. Ne dspartim bine???(vocea lui Mike imi sunas ca un gong intr-o biserica taoista, pana in maduva oaselor. Cui ii spusese “da iubireâ€�, voia sa ne despartim??? Si nici macar nu m-a lasat sa ii raspund......GOD.....can i start crying now???) Am sunat de vreo 10 ori da nu a raspuns nimeni. Simteam cum lacrimiel imi curg incet pe obraz, si nu puteam sa le opresc. “Cum naiba sa plang de fata cu astia. Alex, Alex.....opreste-te mah!!!!!â€� Dar nu puteam, pur si simplu nu puteam. Tot butonam disperata telefonul mobil, ratacita printr-un colt al spatiului imens din sptele scenei, cand o mana m-a apucat de umar si m-a intors cu fata spre el.....aaaa....Bill???? WTF??? Si io boceam ca proasta, aveam rimelul intins, machiajul distrus, parul arata ca naiba, ce sa mai.....un dezastru ambulant. Dar ce ma interesa, oricum Bill arata......OMG.....ca o fata. Oh nu. Nico asculta o formatie de GAY 100%. In pozele pe care mi le aratase nu aratau chiar asa de “feteâ€�, dar in realitate..... Lacrimile s-au oprit, iar eu ma uitam ca tembela la el, fara sa zic nimic. - S-a intamplat ceva? De ce plangi? Pot sa te ajut cumva? (Turuia cu intrbarile in timp ce eu ieseam incet incet din socul pe care mi-l provocase. Cine dracu era el sa ii spun eu de ce plang?) - Aaa....nu cred ca este problema ta de ce plang eu, sau daca mi s-a intamplat ceva. Mai bine te-ai duce sa ai grija de fanele care striga “bill marry meâ€�. Poate cine stie le ascult sfatul si te insori cu vreuna dintre ele si lasi deoparte muzica. Ai face un serviciu umanitatii. Am dat sa ma intorc sa o sun pe Nico sa ii spun ca plec naiba de la nenorocitul asta de concert, dar tipul/tipa m-a tras de mana inapoi, mai calm decat ma asteptam sa fie dupa ce ii zisesem: - Nu stiu de ce imi vorbesti asa, dar ai face bine sa nu te mai descarci pe oameni nevinovati. Hai sa iti dau un pahar cu apa sa te linistesti. - Poftim???? Oameni nevinovati??? Tu si cu satra de cantareti mi-ati stricat viata cu concertul asta. Mi-ati distrus viata. Ma intelegi. Deci am tot dreptul sa ma descarc pe cine vreau eu. Ma intelegi? Sau vreai sa iti rpete in alta limba??? - Nu, nu. Gata am inteles. Vino cu mine. Nu se poate discuta cu tine in halul in care esti. - In ce hal...... Dar nu am mia apucat sa termin ce voiam sa spun ca m-a tras spre cabina lui, m-a asezat intr-un fotolui si mi-a intins un pahar cu apa. - Nu ai de gand sa iei paharul? Nu e elegant sa lasi omul cu mana intinsa, sa stii. Un zambet laaaarg i se pusese pe fata machiata cu o tona de fond de ten. As fi vrut sa ii zic ceva de duuulce, dar m-am abtinut cu greu. De ce sa ma stresez eu si sa incerc sa ma inteleg cu un tembel/tembela. Inca nu ma hotarasem daca e intr-adevar baiat sau nu. Am intins mana, am luat paharul si l-am baut pe tot dintr-o singura inghititura. De unde stia nenorocitu ca mi-e sete??? Hmmm.... Am ramas cateva minute uitandu-ma in paharul gol, si el statea in picioare, parca ii infipsese cineva un bat undeva, si se uita la mine. Atunci am spart tacerea: - Mersi pentru apa. Esti foaaaarte dragut. Ai putea sa imi dai un autograf pentru prietena mea si apoi sa ma car naibii de aici??? - Cu placere. In ceea ce priveste autograful, nu e nici o problema. Dar la faza cu plecatul nu prea cred k e o idee buna. Nu te vad in stare sa ajungi acasa teafara si nevatamata. Cred k mai degraba ai ajunge la politie sau la nebuni, cu ce ai pe fata, si cu parul asta. Lasa-ma macar sa iti dau un demachiant, ceva. Si o perie de par. Crede-ma ca am destule. Si incepuse sa rada. De parca ar fi zis cine stie ce gluma geniala. Muuulti prosti pe lumea asta, doamne. - Mda, mersi pentur complimente. Chiar asa nebuna par? EI BINE AFLA CA NU E BINE SA RAZI DE MINE CAND SUNT NERVOASA, OK??? Am zbierat atat de tare incat cred ca s-a auzit pana pe scena. In momentul exact urmator a intrat alt pampalau pe usa, de data asta, Tom, si cu o fata de parca vazuse o stafie l-a intrebat pe Bill: - Frate, nu crezi ca ai exagerat. Ce naiba i-ai facut tipei, mah de arata in halul asta???.... - MERSI DE COMPLIMENT SI TIE. CE POLITICOS ESTI. CE, ASA ARATA DE OBICEI FANELE VOASTRE DUPA O INTALNIRE DE BACKSTAGE CU BILL ? – i-am taiat-o redus si la obiect. Am aruncat paharul de plastic p masa si am iesit pe usa, trantind-o cu putere. Nu stiu cum am ajuns pana acasa. Probabil ca nu m-a calcat nici o masina, ca dimineata m-am trezit intraga, dar cu o durere de cap ingrozitoare. _________________  Recomandate  Sutiene Sexi Denysa recomanda cele mai multe modele de sutiene provocatoare. Intra si tu sa vezi poze cu tipurile de sutiene si mai ales preturile! denysa.ro 15/09/2006 18:38 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) M-a uitat......de fapt am incercat sa ma uit la ceas......era 12:30. OMG. Unde sunti toti in casa asta de nimeni nu e in dispoziÈ›ie sa ma scoale si pe mine la o ora rezonabila??? M-am scula dsin pat, si m-am dus la baie.....AAAAAAAAAAAAAAAA.....fata mea arata de parca as fi fost batut toata noaptea. Rimelul, cik waterproof, era intins peste tot, gloss-ul la fel. “Esti sgura ca nu te-a batut nimeni aseara?â€� m-am intrebat in timp sa ma spalam pe dinti. In 20 de minute eram gata, ca noua si scoasa din cutie. Numai ca doar pe dinafara. Sufletul mi-era imprastiat in bucatele. Mi-am adus aminte de tot ce se intamplase cu o noapte in urma, in timp ce coboram spre bucatarie. Casa era pustie.....yuuhhhuuuu.....no one home..... Pe frigider era un bilet scris de mama: “ Tata are o treaba urgenta la servici. A trebuit sa plece pana la Dublin. Se intoarce intr-o saptamna. Eu sunt la bunica. Suna-ma cand te rezesti. Ai ajuns tarziu aseara si nu am vrut sa te scol. Vezi k laptele e pe al doilea raft in frigider si cerealele in dulap. Te pup. Mama.â€� Cred ca singura fiinta pe lumea asta, exceptand-o pe Nico, care ma intelegea pe deplin, era mama. Mi-am luat laptele si cerealele si am inceput sa mananc, butonand inconstient televizorul. Am sunat-o pe mama, si apoi am vrut sa o sun pe Nico, dar ia celularul de unde nui. “- Oh doamne. Ce am facut cu nenorocitul ala de mobil?â€� Nici in camera nu era.....dar....si rucsacul lipsea. “NU. Deci pur si necomplicat nu se poate. Unde le-am lasat? Unde???â€� M-am trantit in pat cu fata in sus si am inceput sa ma uit in tavan.....cand....mi-am amintit..... “L-am lasat la concertul idiotilor alora de la tokio hotel. Dar unde? In tarc sau in cabina?â€� Nu imi aminteam unde ar fi putut sa fie. Telefonul era sigur in cabina, dar rucsacul, cine stie pe unde il pierdusem. Argh, si autogaful lui Nico.....deci nu se poate......cum putusem sa plec asa de acolo? Ce-o sa imi faca acum ca nu am nici autograf, si cand o sa-i povestesc ce dementi sunt idolii ei......nu mai dementi ca mine....de acord. M-am imbracat repede, sa ma duc la spital sa imi vizitez prietena.....care in scurt timp ar fi realizat asasina mea....dar in fine.....in 5 minute eram gata. Am stins televizorul, mi-am luat cheile (de rezerva ca acu psihopatii care imi gasisera geanta avea celalalt rand de chei), am incuiat usa.........slava domnului liftul se reparase......am ajuns in holul blocului, am salutat grabita portarul, am deschis usa, am dat sa traversez strada.....cand......sangele mi s-a oprit in vine, inima mi s-a blocat, si o duba neagra a oprit la 2 mm de piciorul meu....In secunda urmatoare mi s-au inmuiat picioarele si a cazut ca secerata pe strada umeda si imputita a minunatului oras, capitala europeana, Londra (unde masinile de curatat trec o data la 1000 de ani). Can m-am trezit.....greu de spus trezit....poate dezmeticit.....cineva ma saruta......OMG....ce dracu intelegea omul asta prin sarut.......ca trebuie sa ii aspiri tot aerul din plamai celuilalt si dua aia sa il impingi la loc???? Simteam ca ma inec, da nu puteam sa ma misc. Intr-un final am inceput sa dau disperata din maini (cel putin asa credeam eu) si tipul s-a dat la o parte. Mai bine nu ar fi facut-o..... - hope you like it - _________________ 16/09/2006 11:07 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) - ....AAAAAAAAAAA........BILL?????? Ce DRACU cauti TU pe MINE, SI MA MAI SI SARUTI????? - Stai mah calma ca nu te-a sarutat nimeni (s-a auzit o voce de undeva din spatele meu). Ti-a facut doar o simpla respiratie gura la gura. Ce te panichezi asa ? M-am intors. Era Tom........oh nu.......cosmarul perfect. - As vrea si eu totusi sa stiu.....daca sa poate....ce cautati voi aici? Si de ce imi facea asta respiratie.....aaaaa....gura la gura....? Si unde sunt??? Ma uitam nedumerita si nervoasa de jur imprejurul meu. Tom si Bill se chiorau la mine parca as fi avut cine stie ce........vreo 10 oameni se adunasera in jurul unei dube negre care era la 2 pasi de locul unde stateam, iar ati doi tipi fumau ceva mai incolo. Am inceput sa imi amintesc ce patisem. Dar de ce eram pe jos, ca nu ma calcase masina??? Poate lesinasem....Si ce cautatu pokemonii asita doi langa mine? Bill tocmai daduse sa raspunda cand un ‘card’ de fete se zari la orizont, toate urland si tipand « tokio hotel », « Bill », « Tom », etc. ‘OH, NU. Oare voi scapa vreodata de acest chin ????’ In clipa degrabă urmatoare, Bill m-a luat de mana si m-a “aruncatâ€� pur si simplu in dupa apoi s-a trantit langa mine, in timp ce tom intra grabit pe fracÈ›iune cealalta impreuna cu celilalti doi care fumau, iar soferul porni instantaneu, lasand in urma fanele dezamagite. Eu am inceput sa rad prosteste, dar cu un scop precis, acela de a enerva..... - Eh, acum am parte si de o rapire dupa ce am fost calcate de masina!!!!! Genial, ce as putea sa vreau mai mult..... Tom: In debutantul rand.......aaaa….cum te cheama..... Me: Alex ma cheama Tom: Asa.......ce nume frumos....Alex.....deci in întâiul rand nu te-am calcat. In al doilea rand tu esti de vina ca traversezi strada fara se ta asiguri. (tonul ii devenea din ce in ce mai ironic) In al treilea rand nu vrem sa te rapim, ci doar sa te ducem la spital, poate ai patit ceva cand ai lesinat. Multumita? Bill(pe un ton neutru): Aaaa.....si sa nu uitam.....aseara cand ai fugit de la concert, ti-ai uitat mobilul si rucsacul la mine in cabina si venisem sa ti le aduc. M-am gandit ca le-ai vrea inapoi. (vorbea cu mine si se uita pe geam.....cata lipsa de educatie) Me: Mda. Mersi Bill + Tom: Ce? Me: Ce ce? Bill: Cum adica ce ce? Me : Mda. CE ? Tipul 1 : Deja ma exasperati mah. Io ma numesc Georg, basist in trupa Tokio Hotel, am 19 ani. Incantat de cunostinta. Bill si Tom aici de fata cred k nu au inteles extraordinar de bine k le-ai spus “mersiâ€�. Intelegi? Me: Da. Inteleg. MERSI Tom: Nu e nevoie sa tipi. Me: Pai parca nu auziserati, nu? Bill: Cu placere...... Me: Si????? Tom: Si ce??? Me: Pai unde e rcsacul si telefonul, desteptule.?? Bill: Ai grija cum vorbesti, te rog frumos. Tom: Da, chiar asa. Dupa ce ca te ducem si la spital. Ai putea sa fii putin mai politicoasa nu crezi? Uite-ti ghiozdanul. Telefonul este in buzunar. A sunat non stop o tipa pe nume Nico. Disperata fata. A trebuit sa il inchid. Me: POFTIM??? Parca vorbeai de politete. Nico e prietena mea asa ca masoara-ti cuvintele, te rog. (Am smult ghiozdanul din mana lui Tom, am scos telefonul si am sunat-o pe Nico) – Alo. Buna. Ce mai faci? Cum te mai simti? Da, sunt indrum spre tine. Cam in 10 minute. Da......Nu iti face griji. Eerghhh....cam greu dar am o surpriza pentru tine (ma uitam cu subinteles la Tom, care parea plictisit, ata de plictisit incat as fi putut sa jur ca o sa se arunce din masina pentru a se scuti de o viata fara nimic incitant in ea). Nu. Nu itispun nimic. Mai asteapta 2 minute ca nu mori. Mda. Bine. PA. – Am inchis telefonul si l-am aruncat in rucsac. Me: Si apropo.......Tu cine esti??? Tipul 2: Buna!!! Ma numesc Gustav. Ma ocup de tobe in trupa asta. Fara sa astepte sa ii raspund ceva, si-a pus niste casti pe urechi si a incput sa asculte muzica. Mda, numai cu deastia am d-a face in viata. Ce sa fac? In final, am ajuns infata spitalului cel mai apropiat, unde era internata si Nico, fara ca cineva sa ma scoata vreo vorba. Cand s-aoprit masina, l-am ipins pe Tom afara si l-am trasintr-un loc mai departat: Tom: Hei. Stai usurel. Oi fi eu obisnuit cu tipe care sar pe mine, dar daca vrei un sarut, ceva, nu e trebuință decat sa imi spui, nu-i nevioe de brutalitate....Si pa fata lui s-a afista un zambet “fermecatorâ€�. Me: Auzi mai, da tu chiar esti idiot, nu? Mai idiot ca frate-tu. Serios. Ce dracu te face sa crezi k vreau sa ma saruti ? Si ink ceva : Ce dracu te face sa crezi k esti asa de sexy ? Vreau si eu sa stiu, dar nu acum, lasa pe mai incolo. Acu vreau altceva..... Tom: (mai avea putin si facea pe el de frica) OMG. Nu imi spune ca vrei sa ma jefuiesti. Sa stii ca nu am nici un ban la mine. Toti sunt in masina. Dar.....aaa...daca vrei...iti dau un lant, ceva....e din argint sa stii.... Me: (ma uitam atat de uimita la aceasta demonstratie de tampenie de parca nu mai vazusem asa ceva pana atunci....si va asigur k vazusem de multe ori.....dar nici chiar asa) Cred sincer ca zdranganitul chitarii te-a lasat cu sechele adanci in spatiul gol dintre cele doua urechi, cu care, evident, nu mai auzi. Cu ce dracu sa te jefuiesc, ma? Nu vzi ca nu am nici un pistol, nici o bata, nimic? Chiar asa de aerian esti? EI BINE NU. NU VREAU SA TE JEFUIESC, tembelule. Vreau doar sa veniti cu totii pana sus in camea prietenei mele si sa o salutati. SE POATE? Tom: Aha. Pai de ce nu zici asa de la inceput.....(Cred k isi daduse intr-un final seama de prostia care il domina). Pai trebuie sa vorebesc si cu ceilalti, dar in principiu noi nu vizitam fane nebune dupa noi, mai ales in spital. Nu da bine...ma intelegi....? Me: Ooooooooo da...... sa nu cumva sa va contaminati. Si sa stii ca Nico nu e una din acele fane care urla si zbiara “Tokio Hotel/Bill/Tom fuck meâ€�, ai inteles? Si daca nu faceti bine sa veniti pana in camera, o sa regretati profund ca v-ati nascut. INTELES??? Tom: Ok! Ok! Hai sa vorbim si cu restul. BINE? Si nu mai tipa atata ca se uita mulÈ›imea la noi pe strada. Me: Si ce imi pasa mie draga???? Eu nu sunt star ca tine.....(Am ajuns iar langa duba si tom a inceput sa vorbeasca cu Bill) Me: Ei bine????? V-ati hotarat? Faceti efortul nemaiîntâlnit de a urca 5 etaje si a-mi saluta prietena??? V-ati inspectat bine piciorusele firave si incalarile de firma, sa nu cumva sa le rupeti pe drum? Sau va pica rangul daca face acest sacrificiu maret pentru o fana bolnava? (Bill s-a intors nervos si m-a tras intr-o parte) Bill: De ce vorbesti asa? Sigur ca o sa venim sa o salutam pe Nico. Nu inteleg de ce te porti asa cu noi? Ce ti-am facut? Me: Stii, inganfarea si prostia ma enerveaza mai presus de orice. Dar sa nu mai vorbim despre asta acum. Hai sa mergem, bine? (vocea imi devenise trista, in minte imi revenise poză lui Mike sarutandu-se cu alta....) Bill: Da. Hai sa mergem. Tooom, Geoorg, Gustaav, haideti. P.S.: daca va place sau nu va place, sa imi ziceti si mie ....nu mai mai lasati asa sa "fierb" fara nici un comment _________________ 17/09/2006 15:05 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) Cand am ajuns in fata camerei unde statea Nico, asistentele ne-au dat cate o masca fiecaruia, sa nu cumva a luam raceala si am intrat. In întâiul momnt, Nico nu ne-a recunoscut, dar apoi, inmarmurita, a inceput sa vobeasca (fara sa mai stranute....ce minune) Nico: Aaaaaa......Alex.....EI sunt cine cred EU ca sunt???? Me: Mda, Nico. Ei sunt baietii de la Tokio Hotel. Sper sa iti placa surpriza mea. Vorbim mai incolo despre restul. Acum te las sa vorbesti cu ei. Ok? Eu ies..... Nico deja incepuse o discutie despre muzica, haine si alte chestii cu Tom, care parea absolut atras de ea, Georg si Gustav se asezasera pe canapeaua din salon si incepusera sa scrie autogafe, iar Bill......iesi afara si veni langa mine: Me: Ce cauti aici??? Du-te inauntru si stai cu restul. Vreau sa fiu singura ma intelegi ? Bill: Imi pare rau daca te deranjez dar nu inteleg ce se intampla? De ce ai venit aseara la concert??? Pentur ca se vede de la o posta ca nu esti fanul trupei noastre. Si de ce plangeai si erai asa de suparata? Poate pot sa te ajut. Me : Argh. Nu se intampla nimic. Viata mea tocmai a fost data total peste cap, dar nu-i nimic. Prietenul meu m-a parasit pentru o ampita dintr-un club pentru ca nu suportam sa bea si pentru ca nu voiam sa ma culc cu el, prietena mea cea mai buna e in spital, eu sunt obligata sa suport fitele unor pusti imbatati de prea mult succes......ce sa se intample....nimic....TOTUL ESTE ROZ. Bill : In debutantul rand am sa te rog sa nu mai tipi avand in vedere ca suntem intr-un spital. Si in al doilea rand, vreau sa stii ca te inteleg. Stiu ca tu crezi, ca majoritatea oamenilor, ca noi suntem un grup de pusti plini de fite, cu o tona de succes nemeritat, fara nici un pic de minte. Daca as fi in locul tau probabil as gandi la fel, dar sa stii ca nu e asa. Tata ne-a parasit pe mama si pe noi cand eram extrem mici, ir de atunci totul s-a schimbat. Eu si Tom.....nu stiu daca poti a intelegi.....sa nu ai un tata caruia sa ii poti spune ce ti se intampla,....mama era parca tot momentul in alta lume, inchisa in camera ei. Colegii la scoala ne consierau niste ciudati.....Niciodata nimeni nu a incercat sa ne inteleaga, sa ne lase sa ne exprimam neîngrădit dorintele, visele, experientele. Iar muzica este singurul mod prin care putem face acet lucru. Si felul cum ne imbracam. Fanii nostri adevarati sunt cei care pot vedea mai incolo de simpla noastra prezenta pe scena si de muzica pe care o facem, nu acele fete diperate care doar vor sa......ma intelegi tu. Nu totul este roz. O lacrima ii curse pe obraz. Abia acum ma uitam la el pentru întâia data. Nu mai era machiat, nu mai avea parul aranjat, era un simplu om, cu o sapca in cap si cu un tricou normal. Un rudimentar om care plangea. Auzisem ce imi zisese dar senzatia era ca totul mi se stersese din minte. Me: Hei. Vino incoace. (Lam luat de mana si l-am dus in salonul alturat celui al lui Nico, unde nu era nimeni.) Bill: Imi pare rau ca te-am plictisit cu prostiile mele...... Me: Nu. Nu m-ai plictisit. Din contra. Mi-am dat seama ca problemele mele sunt intr-un fel nesemnificative fata de ale tale, ale voastre de fapt. As vrea sa pot face ceva, sa te ajut..... Atunci mi-a luat capul in maini si m-a sarutat. Un sarut adevarat, cum nu mai fusesem sarutata pana atunci, nici de Mike, nici de altcineva. Dar, cum toate lucrurie bune se termina la un ocazie dat, Georg a intrat pe usa exact in secunda urmatoare: Georg: Aaaaaa, nu stiam ca sunteti ocupati. Imi pare.....aaa...rau.... Me: Nu suntem ocupati.(Si am iesti grabita din camera, dandu-l pe georg de perete, direct spre toaleta) Georg: Bill......Nu se poate. Tu ai prietena. De ce ai facut asta? Bill: Da. Am prietena. Si ce-i cu asta. E vreo problema??? (Eu inca eram in apropierea salonului si am auzit tot. “NU.....Nu se poate. De ce???â€�imi repetam obsesiv in minte pana cand i-am vazut pe toti plecand pe culoarul lung. Nu voiam sa ma duc la Nico. Nu voiam sa ii povestesc totul.....Dar trebuia. Nu puteam sa o las asa, asteptandu-ma. Mi-am sters lacrimile si am intrat in camera. Nico radia pur si simplu de fericire.) Me: Ti-a placut surpriza? Imi pare rau ca nu tea-m sunat dar am avut o problema cu telefonul.... Nico: Superba surpriza. Esti cea mai tare prietena din lume. Nu stiu cum sa iti multumesc...Hei! Dar ce e cu tine? De ce ai fata asta? Ai patit ceva? Me: As prefera sa nu vorbesc despre asta acum.....te rog.....(am inceput sa plang si am luat-o in brate pe Nico) Nico: Bine, bine. Dar nu mai plange. Trebuie sa te calmezi. O sa vezi ca totul o sa fie bine. Stiu ca te-ai despartit de Mike. M-a sunat azi-noapte sa imi zica. Era beat rau de tot. Nu stiu ce e cu el. Parea un tip asa de serios. Me: Te-a sunat. Ce nesimtit..... Nico : Nu-i nimic. Lasa. Mai bine ca s-a intamplat acum decat mai incolo. Hai acum, calmeaza-te si du-te acasa. Ai necesitate de un somn bun, crede-ma. Eu o sa fiu ok. Ma suni cand te trezesti, chiar de ora, bine? Me: Mda. Ok. Te pup. Papa. Si am iesit in strada unde era mult mai frig decat atunci cand venisem. Am luat un taxi si am ajuns in sfarsit acasa. Aveam trei mesaje pe robot. Unul de la mama, in care imi descria dispoziÈ›ia de sanatate a bunicii, unul d ela tata in care imi spunea cum e la Dublin si ma ruga sa fiu cuminte si sa am grija de mine, si….unul de la Bill…..in care isi cerea scuze pentru sarut si ma ruga sa il sun cand o sa am timp. Lasase si un numar de telefon dar am sters toate mesajele. Nu aveam nevoie de alte scuze mincinoase si alte lacrimi false. HAHAHA....avea prietena si ma saruta pe mine. Si apoi ma mai si suna.....Cum putea sa faca asa ceva. Parca era Mike. De ce oare toti baietii trebuie sa se comporte numai din instincte, ca niste animale lipsite de creier ? ‘De tot ce am trebuință acum e de un dus fierbinte si de un somn bun’ mi-am zis si am urcat la etaj. ‘Poate and ma trezesc o sa descopar ca totul a fost doar un cosmar.....’ _________________ 18/09/2006 08:46 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) Nu trec nici doua minute de cand ma asez confortabil in pat ca suna telefonul. Argh, doamne, de ce se nu gandesc si oameni astia cand suna, ca poate doarme saraa, poate s-a inecat in cada, poate s-a aruncat de la etaj, sau poate ca nu are chef sa fie sunata din 10 in 10 minute. Dar nu, ce conteaza..... Intr-un sfarsit raspund la nenorocitul de mobil cae afisa un numar necunoscut. Cine naiba e la ora asta? Me: Alo, da!!!! Vocea: Alo. Te rog, trebuie sa ma ajuti. Nu am la cine altcineva sa apelez. Me: Daca imi spui mai intai si cine naiba esti, poate gasim o solutie convenabila, NU CREZI??? Vocea: Sunt Bill. Am crezut ca mi-ai recunoscut vocea. Deci ma ajuti? Me: Aaaaaa.......tu esti. Hehe. Si cu ce mai întocmai ar trebui sa te ajute EU ??? Bill : Trebuie sa ma lasi sa stau la tine cateva zile. Impreuna cu Tom. Te rog. E o chestie foarte importanta. Deci? Me: Hai ca asta-i buna. Nu ma cunosti decat de doua zile, si deja m-ai sarutat si vrei sa iti salvez si viata. Prietena ta nu are nimic de spus in tot aranjamentul asa. De ce nu puteti sta la ea? Bill: Aaaa....prietena....mea......Nu vrei sa vorbim despre asta mai incolo? Acum chiar am necesitate de tine. Te rog. Me: Ok, sa zicem ca puteti sa veniti sa stati la mine. Unde naiba o sa dormiti, cat o sa stati.....?? Bill: Nu conteaza. Dormim si pe jos daca e nevoie, dar trebuie sa ne ascundem acum, cat mai repede. Si nu ma intreba de ce pentru ca nu iti spun la telefon. E decizia ta. Accepti? Me: (ramasesem un moment fara cuinte. Sa se ascunde? De cine? De ce?) Bine. Stai sa iti dau adresa. I-am dictat adresa si am inchis telefonul. Parca din reflex, fara sa mi ma gandesc la ce imi spusese, am inceput sa strang lucrurile aruncate prin tot apartamentul. Ce facuseam ca sa merit asa ceva? Cum se poate ca niste staruri “rockâ€� sa vina la mine in apartament, ca sa se ascunda. Oh, doamne. Bine ca erau ai mei plecati. Mai aveam o camera de oaspeti dar patul era single, nu incapeau amandoi acolo. Si in plus Nico urma sa iasa din spital in cateva zile, si ar fi trebuit sa vina la mine, pentru ca ai ei erau si ei plecati din tara, si eu trebuia sa am grija de ea. Damn it !!!! In 10 minute terminasem. Instantaneu a sunat telefonul. Era Nico: Me: Buna, mai !!! Ce faci? Scuze k nu te-am sunat dar am o problema acum, care necesita rezolvare urgenta. Cum te simti? Nico: Bine. Ma simt bine. Dar tu ce ai? Pari nespus de agitata. S-a intamplat ceva? Me: Nu, nu. Nimic. Totul e ok. Dar chiar nu pot sa vorbesc acum. Nico: Ok. Inteleg. Uite eu te-am sunat sa te anunt ca maine dimineata ma externeaza. Doctotul a zis ca nu mai am decat o simpla raceala care nu necesit spitalizare. Yuppppppyyyy.......o sa stam o saptamana amandoua, singurele, singurele..... Me: Ce bine ca iti da drumul. Da, dar nu o sa fim chiar singure. Iti povstesc eu maine dimineata. Vin sa te iau. Ne vedem atunci. Hai ca suna cineva la usa. Te pup. Papa. Nico: Ok. Papa. Ne vedem maine. Soneria de la usa suna nemaiîntâlnit de tare. Eram sigura ca sunt Bill si Tom. Me: Daaaaaaaaaa! Imediat. Ce repede ati ajuns. Nu ma asteptam sa veniti chiar ACUM. Intrati. Si poate imi spuneti si mie ce naiba se intampla cu voi!!!! Bill: Pai in primul rand am vrea sa iti multumim ca ai acceptat sa ne primesti, si in al doilea rand as vrea sa discut cu tine intre patru ochi, ok? Tom: Ai cumva si un televizor pe aici si ceva de mancare? Nu de alta dar mor de foame. Me: DA. LOGIC. DOAR NU SUNT OMUL PESTERILOR, NU??? Gasesti in bucatarie si televizor si mancare. Dar, te rog frumos, sa nu distrugi nimic pe acolo, BINE? Tom: Hai mah ca nu sunt chiar asa de needucat cum crezi tu. Mersi pentru instructiuni, dar nu mi-ai spus si UNDE e bucataria. Me: Aaa, da! O iei la stang pe hol. E o camera maaaare, luminata puteeernic, fara usa......deci e cam greu s-o ratezi crede-ma. Inteles? Tom: Mersi, mersi. Ce amabila esti. (Si s-a carat....cu mersul unui pinguit supra-ingrasat.....desi era mai mult decat slab. Totusi nu pot sa inteleg ceva: el canta intr-o formatie rock.....pe toti zeii rockului care se rascolesc in morminte la vederea lui: de ce se imbraca pe stilul hip-hop. Si Bill e si mai si.....cu ciocate aurii in picioare......daca nu as stii cu ce se ocupa, as putea sa jur ca e un manelist – stiti voi, romanii aia care conduc masini decapotabile din care rasuna minunate acoduri de “Ooooooooo......viata meaâ€�, cu tone de lanturi la gat, pantofi cu varful intors pana la limita in sus, si cam “bronzatiâ€� pentru sezonul in curs........you know what i’m talking about. It’s barely impossible to miss them...) Sa revenim la problema de interesa national cu care se confrunta gemenii Kaulitz. In exclusivitate, declaratii socante: Me: Asa, deci......acum poate ca ai de gand sa imi spui si mie despre ce e vorba in toata chestia asta. Nu crezi k e momentul? Bill: Pai....nu stiu cu ce sa incep...... Me : Oare cu ce sa incepi......Cu INCEPUTUL cred k ar fi o idee geniala nu crezi. Ia loc pe canapea si hai.....spit it out!!! Bill: De ce vorbesti asa? Cum de stii ca am.....prietena? Imi pare rau....probabil ma crezi un mincinos.....dar....ieri.....chiar am vorbit serios sa stii. Me: (Mincinos, nenorocit, ordinar, nespalat si imputit.......cam asa ceva cred ca ar merge ca descriere pentru un C.V. ceva, nu?) Cum vorbesc?Ce, mi se altera vocea si nu stiam? Sau am ragusit? Mie mi se pare ca vorbesc destul de normal. In debutantul rand, am aflat de iubititca ta din pura coincidenta......am auzit discutia ta cu Georg de ieri, in al doilea rand, chiar esti un mincinos......si in al treilea rand: de ce incepi cu intrebarile? Chiar e asa de greu sa incepi cu naratiunea mai intai....fara intrebari? Bill: OK! Mai tii minte ce ti-am povestit ieri despre tatal meu. Ei bine, se pare ca dupa 13 ani, s-a decis sa se “impaceâ€� cu mine si cu Tom, din simplul pretext ca acum i s-a facut dor de noi. Dar intentiile adevarate presupun ca ti-ai dat deja seama are sunt. Vrea BANI. Numai deasta s-a intors, pentru BANI. (Pe obraz ii curgeau deja lacrimi) Me: HEI!!! Iar bocesti ca o cucoana. Opreste-te. Inteleg ca trebuie sa fie foarte greu, dar trebuie sa iti pastrezi calmul. Ce poate sa iti faca? Sau sa va faca? Bill: Te rog frumos......nu mai fii asa de acida. Ideea e ca noi nu vrem sa vorbim cu el, nici macar un singur cuvant. Avocatii nostrii se ocupa deja de un poces in care cerem sa ii fie acordata custodie permanenta mamei noastre, dar e extrem de greu pentru ca suntem inca minori. Acum este in oas, si vrea sa ne intalnim. Trebuie sa ne lasi sa stam la tine, pentru ca ne cauta la toate hotelurile, si nu avem cum sa ne ascundem prea bine, intelegi? Chiar avem nevoie de susÈ›inerea tau. Georg si Gustav au plecat din oras, si cum concertele noastre s-au sfarsit pentru o buna bucata de vreme....... Me: Gata. PorÈ›iunea asta am inteles-o. Dar nu inteleg de ce nu v-ati dus la “prietenaâ€� ta. Presupun ca are o casa mult mai mare si mai spatioasa decat apartamentul meu, si in plus o cunoasteti mult mai bine, nu ? Bill: Argh...........ASTA e o alta problema. Me: Hahaha......ce putea sa fie altfel decat o “problemaâ€�??? Bill: Anna.......aaaaa.......eu.....si cu……Anna…. Me: Balbaitul dauneaza grav rabdarii mele de om normal, asa ca te rog frumos sa incerci sa fii coerent si sa spui tot, adica adevarul, pentru ca programul pentru minciuni este iesit din folosinta. OK? Bill: (incepuse sa rada) Stii.....esti chiar amuzanta uneori.... Me: Mda, si tot timpul atunci cand nu vreau.....Ce viata....DECI? Bill: Deci, Anna si cu mine ne-am despartit aseara. Dupa ce am plecat de la spital, am fost la ea acasa si......era intr-o stare.....beata si drogata.....iar in baie era un tip caremai avea putin si ma lua la bataie daca ii spuneam ca sunt iubitul ei. Norocul meu e ca a plecat repede la insistentele Annei. _________________ 19/09/2006 09:49 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) Me: Mda, numai de surprize ai parte cand te duci acasa pe neanuntate..... Bill: Nu era in dispoziÈ›ie nici sa articuleze doua cuvinte. Asa ca am plecat si azi dimineata am vorbit cu ea. M-a lasat perfect socat tot ce mi-a zis. Parca nu era ea. Ideea e ca ne-am despartit....... Me : O iubeai ? Bill : Pana acum am crezut ca da. Dar aseara mi-am dat seama ca dor tineam la ea, ca la o prietena. Nici nu stiu daca am simtit vreodata pentru ea mai mult decat atat. Me: Aha. Mda.....SI cam CAT vreti sa stai la mine? Nu de alta dar parintii mei se intorc saptamana viitoare acasa si nu veti mai avea unde sa stai. Si apropo, maine dimineata o externeaza pe Nico, si o sa vina sa stea cu noi, aici. Va trebui ca tu si cu Tom sa stati intr-o camera, eu voi sta in camera parintilor mei, iar Nico in camera mea. Desi nu cred ca veti incapea in patul din camera oaspetilor. Dar mai vedem noi. Bill: Pai nu vrem sa te deranjam. Putem sa stam saptamana asta? Me: Da. Nici o problema ....de fapt este o problema.....de ce m-ai sarutat ieri? Bill: A fost un impuls. Doar atat. A raspuns asa de repede si gol de sentimente, incat m-am speriat putin. Doar un impuls.....cum poate sa spuna asa ceva......Lacrimile se imbulzeau in ochii mei dar NU am plans. Nu trebuia sa plang, sa ma umilesc in fata lui. Dar imi va plati pentru ceea ce a facut. Me: Ahaaaaa......impuls.....electric sau de care? Stii, de fapt, nici nu vreau sa stiu. (Awoleu ce ma atrage ciumafaia aia din capul tau acum. N-as putea sa lustruiesc bucataria cu tine? Si asa am gresie noua. Ti-as face o favoare. Hmmmmm.....) Bill: Imi pare rau, dar...... Me: (Printre dinti: “There’s always a butâ€�)......Hmmm....Dar ce??? Bill: Aaaa…. Tom: Ce tot faceti aici? Ati epuizat deja toate subiectele interesante de cearta si acu ati inceput sa va infruntati in balbe. Am ratat ceva? Me: Nuuuuuu.......Fratetu inca mai traiest, e bine, sanatos, nu are nici o unghiutza atinsa.....poti sa stai fara grija. Si apropo Bill, sper k nu ti-ai carat cu tine tot dulapul de haine, bijuterii si.....sa nu uitam, COSMETICE. Nu de alta dar nu as vrea sa imi obstructionezi dulapul MEU si baia MEA in fiecare dimineata. Unde va sunt bagajele? Bill: Pai eu am 3 geamantane si Tom 4, dar vedem noi cum ne descurcam. Nu iti face griji. Nu o sa te deranjez prea des. Me: Hahhahhaaaaaaaaaa........tu....aaaa.....GLUMESTI, nu??? Voi sunteti asa macar putin NORMALI. (Evident ca nu, de ce ma mai mir) Hehehe......ce sa mai.....asa e cand te apuca nebunia si incepi sa aduci STARURI in casa. Mai da ce glumeti suneti. Si totusi cele 7....repet 7 geamantane.....unde sunt? Tom, le-ai scuns in pantaloni ca vad ca ai destul loc....??? Tom: Daca te intereseaza, soferul nostru ni le va aduce in curand....sper....daca nu s-a ratacit. Bill: Nu inteleg de ce ti se par atat de numeroase 7 geamantane. Si oricum, ti-am mai spus, nu o sa te deranjam, deloc. Me: De ce mi se par multe??? Paaaaaiii poate pentru ca sunt 7. (Parca vorbesc cu turcii..... ). Whatever.......hai in bucatarie.....nu va e FOAME??? Bine.....unora care nu au mancat nimic sigur le e....Tom, esti exclus. Tom : DE CE ? Nu am mancat nimic. Me : Cum adica ? Nu ai gasit drumul (luuuung intr-adevar spre bucatarie), sau te-a durut mana sa deschizi dulapul care se afla la o anumita inaltime fata de solul care exercita o gravitatie asa de mare incat greutatea mainii tare (aschilambice dealtfel) te-a tras in jos ???? Hmmm ??? Tom : aaaaaa....CE ??? Sa fiu al naibii daca am inteles ceva din ce ai spus...... Bill: Stii, noi nu prea am avut-o niciodata cu fizica, asa ca ai putea sa vorbesti mai pe intelesul nostru. Me: Lasa, nu conteaza. Hai sa mancam, k mi-e foame. Tom: In sfarsit mancare......Daca stiam imi mai luam un geamantan plin cu chipsuri, hamburgeri, si alte bunatati. Me: What???? Bunatati??? Dalea care fac parte din ciclul “mananci aici si mori acasaâ€� nu? Nu ai auzit niciodata ca sunt cancerigene??? Chiar asa de tanar vrei sa mori? Tom: Hai lasa-ma......daca e sa mor de la mancare...in acest mod tragic....macar sa mor c burta plina. Deci.....ce mancam??? Bill: Hahaha.....corect. Ma alatur tie, frate. Me: Pai avem asa: Salata de cuditati, salata de rosii cu castraveti, salata de ton.....tentant, nu? Tom & Bill: Yuuuuhhhhh......Bleaaahhhhhh.... Tom: Dar mancare nu avem????? Me: Da asta ce ti se pare a fi? Bill: Indiferent ce altceva in afara de mancare..... Me: O pizza ar fi buna??? Tom&Bill: Yeeeeeeeeey. In sfarsti ai si tu o idee geniala. Me: (mda, si niste otrava de soareci ca ornament la pizza ar fi la el de genial nu?) Mda....mersi, mersi. Ma duc sa comand. HAVE FUN.....(hmmmm....siiigur ca da). sry uitasem sa adaug emoticons pana acum (acum sunt o groaza....) _________________ 20/09/2006 08:22 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) * * * Me : Miezul nopti ......Ce??? ....Miezul noptii ? Cine dacu zbiara ca apuctu la ora asta ??? Sa nu imi spui a astia doi sunt somnamuli acum ca ma arunc de pe Cladirea Parlamentului direct in Tamisa , in miezul noptii.........Nu se poate. întâia seară si un inceput promitator .... Ce as mai putea cere de la viata? Aha.....stiu....sa imi gasesc halatul.....dar se pare ca nu am noroc.....DAR stai, cum s ama duc in boxeri si maieu la astia in camera.....Daca ma prinde cucu-bau si ma mananca???.....Eh asta-i viata.... NUUUUU......NUUU, TOM, STAIIII......NUUUUUUU Me: Deja incpe sa ma sperii. Ce naiba fac astia doi acolo......Hmmmm....Nici nu vreau sa ma gandesc. ALOOO......Ce se intampla aici ??? In camera lor era un intuneric de-l taiai cu lama(intunericul are vene si nu stiam io....wow ). Bill era pe jos (ce cauta bill pe jos nu stiu......probabil pierduse ceva...) si se zvarcolea de mama focului. Me: Bill.....Bill.....BILL.....Ce ai patit? Hei....trezeste-te.....E doar un cosmar....BILL Bill: NUUU.....TOM....NUUU Si acum ce sa fac? Cum naiba s ail trezesc pe puiutul mic bantuit de cosmaruri....Offff.....Ce n-as da sa il bantui eu ....In fiecare noapte daca e posibil) Me : Bill. BILL. TREZESTE-TE, HAIDE ! Bill: Nu….Cine??? Aaaaaaaarghhhh….. Cine dracu esti??? (de ce tipa ca apucatu…nu stiu ) Me: (sa il sperii si mai tare.....nuuu.....saracu, nu merita întocmai tortura...sau da?) Stai linistit, ai avut un cosmar (suna ca o replica dintr-un film....ce patetic). Sunt EU, Alex. Bill: Aaaaa.....Scuze. TOM. Unde e TOM??? Me: Vrei sa te calmezi pentru cel putin o secunda. E in pat.....doarme....tipa???? Tom tipa si el ca disperatu “BILLL....BILLLâ€�. Lucruri ciudate se intampla aici....De ce nu tipa pana acum, si dintr-o data zbiara “Bill, Billâ€�. Sa cheme cineva un preot, o vrajitoare, ceva....sau mai bine un PSIHIATRU ....cel mai indicat. Am sarit si eu si Bill in pat peste/langa Tom si l-am sculat. Era transpirat si arata mai rau ca Bill. Me: Ce ati patit mai? De ce strigati asa ? Ati avut un cosmar banuiesc dar amandoi odata, si..... Tom : Bill, s-a intamplat din nou, nu ? Bill : Da. Cred ca da. Dar nu stiu de ce...... Nu se mai intamplase de mult timp..... Me : Hei, mai sunt si altii pe aici. CE, CUM, CAND s-a intamplat??? Daca se poate stii.... Bill: Pai, ideea e ca noi de cand eram mici visam cateodata aceleasi lucruri. Si unul dintre aceste vise este un cosmar ingrozitor in care fiecare viseaza ca celalalt pateste ceva foarte urat..... Me: CE? Tom: (si revenise partial din sperietura......acum putea sa articuleze cuvinte...) Pai e ceva putin diferit de fiecare data. Ideea e ca fiecare moare in visul celuilalt si nu nici unul dintre noi nu poate sa faca nimic pentru a-l salva. Me: OMG! Pai si ati fost si voi la un psiholog, sa vedeti de ce se repeta visele astea? (V-am zis io ca e nevoie de un psiholog aici) Bill: Normal ca am fost la psihilog. Chestiilea astea ni se intampla destul de rar cand suntem foarte agitate si chestii dastea. Nu e chiar asa de grav. Numai ca sunt foarte tulburatoare cosmarurile astea, intelegi? Me: Mda…..Ok, pai atunci presupun ca toata omenirea poate sa revina la somnul initial in care se gasea, nu? Noapte buna. Bill&Tom: Noapte buna. Me: (in drum spre camera.....aaauuu....cine a pus masuta asta in mijlocul holului isi spalase creierul inainte si nu mai gandea....asta imi mai lipsea....o vanataie gigant...) Oooooo si ce frumos. Care noapte buna ca ceasul era deja 5:30.....Auch....si la 7 o externeaza pe Nico.... Si dupa aia cumparaturi....Si mai trebuie sa si gatesc mai nou....Oh doamne ce viata....Bine macar ca EXISTA apa calda..... Dusul (sau baia mai corect spus) s-a prelungit o jumatate de ora (pe bune ca nu mi-am dat seama dar cred ca am consumat jumate din rezervele de apa ale londrei.....) pana cand, in momentul in care cred ca adormisem pentru ca totul parea asa de calm si linistit se aud doua bufnituri si doua ghionturi trase usii de la baie. “Alex.....scuza-ma ca te deranjez. Stiu ca sunt doar un....hmm.....oaspete aici.....da, ai putea, daca vrei, sa opresti apa...Nu de alta dar chiar ma exaspereaza. Intelegi?â€� CE??? POFTIM??? Glumesti, nu??? Am sarit din cada plina cu apa (de ce trebuia sa las eu in urma raiul si sa ma afund incetisor incetisor in iad....??? ) mi-am pus halatul de baie pe mine (care numai a halat de baie nu semana....si numai apa de pe mine nu o absorbea ca in rest era totul perfect si un prosop aditional in cap de aratam ca Ben Laden – varianta feminina – ) si am deschis intr-un final usa. Me: Ma scuzati va rog elegant pentru deranjul cauzat de dorinta mea de a ma relaxa cu o baie fierbinte la ora 6 dimineata, dupa ce am tras o sperietura sora cu moartea din cauza zbieretelor si cosmarurilor dumneavoastra. Vreo alta rugaminte expresa pentru umila voastra gazda aici de fata??? Bill: Lasa ironia te rog. E cam dimineata nu crezi? Me: Hehe...dimineata??? Avand in vedere ca suntem sculati de la 04:00 a.m, acu se poate spune ca e deja pranzul. Hehheeee. Acum, daca nu mai doresti nimic as prefea sa ma lasi sa trec. (statea sprijinit de tocul usii cu mana in sold.....parca era ţaţa din piaţa cea mai jigarita din Londra - erau si deastea destule....believe me) Bill: Oooo daa.....Maria dumneavoastra nu are pe unde trece....Dar va rog....(si s-a dat doi centimetrii mai in dreapta. M-am strecurat printre el si perete.....OMG....avea cumva pasta de dinti sub perna de mirosea asa de bine??? Logical assumption. Dar cand mai aveam asa de putin si treceam, m-a apucat de mana stanga si m-a tras inapoi. ) Me: Hei.... Bill: Shhhhttt....(M-a lipit de perete si m-a sarutat.....Cu greu m-am abtinut sa nu ii trag o palma, dar i-am platit-o altfel.....) Bill: Ce naiba e cu tine? De ce ma musti? Am crezut ca vrei si tu.... Me : Ai crezut prost. Am impresia ca memoria ta are picioare foarte scurte, si nu tine pasul cu ritmul alert in care galopezi prin viata. Mai tii minte faza cu impulsul....cred k e la el si acum. Asa ca mai invata sa iti stapanesti impulsurile astea ca poate o sa te electrocutezi la un moment dat. Si zi mersi ca nu te-am palmuit. Ar fi durut mai tare....crede-ma.... Nu stiu cum usa camerei mele a suportat tratamentul dur pe care i l-am aplicat, dar....cum inca mai sta in picioare (aaa....in balamale ma refer....ca din cate stiu eu nu are picioare..). Era 6:25. cea mai dificila parte a zilei deabia inepea......IMBRACATUL . Cu greu (foarte dificil pe bune) m-am imbracat in 15 minute si am coborat sa ma duc sa o iau pe Nico de la spital. Apartamentul parca era pustiu. Nici o miscare (nici macar o musca.....firar ele de muste). Am descuiat incet usa si am iesit. Inca era intuneric afara iar ceata densa (specifica dealtfel minunatului oras in care eram....gratie minunatelor idei ale parintilor mei....) imi umezise deja hanoracul gros (data viitoare o sa plec cu cojocul pe mine...poate ala e rezistent la nenorocirea asta a naturii.....chiar daca era, cel putin teroretic, pt ca practic aveai impresia ca e decembrie, mijlocul lunii iunie).BRRRRRR _________________ 21/09/2006 09:16 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) Drumul pana la spital l-a parcurs in aproximativ 5 minute, pe jos. Frigul ajuta si el cumplit de mult la starea de tremurat obsesiv in care ma aflam, iar cand am intrat pe usa de la urgente, doua asistente mai aveau putin si sareau la mine sa ma duca in sala de urgente, pana ce le-am lamurit ca sunt “doarâ€� un vizitator. Nico: Alex....ce bine ca ai venit.....(era cu spatele la mine, isi aranja lucrurile – doua pijamale – intr-o geanta mica de voiaj). Awoleu....da ce ai patit mai de tremuri asa....si esti palida.....ai vazut moartea pe motocicleta? Sau pe lup fugarind-o pe scufita rosie prin centrul Londrei? Me: Bhai da si ce glume bune faci, asa de dimineata......Nu am absolut nimik. O sa iti povestesc minunatele intamplari pe care le-am petrecut azi-noapte in apartamentul meu, numai dupa ce te anunt ca avem doi noi locatari.... Nico: Aaaaaa, da??? Cine? Nu imi spune ca pisicile vecinei nebune de la 7, care in sfarsit s-a internat la nebuni, nu? Stii ca sunt alergica la animalele ale amici si pline de par....Ihhhh.... Me: Nuuuuu.....Nici pe aproape nu esti.....Cei doi locatari se numesc Bill & Tom Kaultiz.....Poti sa faci infact acum daca vrei.....cat mai suntem in spital. Nico: WTF???? R U KIDDING??? Me: Nup. Vezi tu……. Istorisirea povestii……cap coada + detaliile picante.....a durat circa o ora jumate. Nu de alta dar a trebuit sa ii povestesc si de Mike, ce se intamplase la concert, etc, etc, etc….. Me : Happy ??? Acu hai saiti cumperi nijte haine si eu ceva de mancare ca trebuie sa mai si mancam, nu ? Si vezi sa e imbraci bine ca e un fig afara..... (oofffff ce mama grijulie eram....piuuffff....damn it) Nico: Ok, Ok. Dar de cand cumperi tu mancare???? Asta chiar e tare sa stii....Hehehe.... Me: De cand Tom s-a strambat adanc la auzul colectiei de salate care se afla in frigiderul meu. De atunci. Multumita. Hai odata, ca adorm aici in picioare. “Plimbareaâ€� prin magazine ne-a lasat in întâiul rand cu buzunarele goale si in al doilea rand cu o tona de sacose care trebuiau intr-un fel carate pana acasa. Si iata ca norocul imi surade cateodata (chiar daca extrem de rar). Un taxi oprise exact in fata centrului comercial iar eu si Nico am sarit in el instantaneu. Slava cerului si Ave Maria ca nu ne-a costat decat 5 dolari pana acasa....ultimii banuti pe care ii mai aveam..... Cand am intrat Bill se plimba de la un capat la celalalt al holului, cu teleonul in mana si zbierand din toate puterile ca el nu mai vrea nici un concert, cel putin pentru o perioada. Nico ramasese pironita in usa, si pana nu am tras-o inauntru nu s-a miscat (probabil ii placea asa de mult frigul de pe scara blocului ca decisese sa se instaleze pe presuletul cu “WELCOMEâ€� de la usa...cine stie...). Cand ne-a vazut, a inchis telefonul, s-a intors fara sa ne salute si s-a dus la etaj, probabil in camera lui (cata.... hmmm... â€�desconsideratieâ€�- ca sa nu zic altceva – pe omenirea asta. Sta in casa mea si nici macar nu ma saluta....). Me: BUNA BILL. MA BUCUR SA TE VAD.....(am urlat eu de cred ca au auzit si vecinii de la parter) Nico : am sa te rog doua lucruri : 1. sa nu mai ZBIERI asa, 2. sa o lasi mai catifelat cu Bill. Ce vina are saracul ca voia sa doarma la 6 dimineata, hm? Me: Mai imi dati mah multi ordine in casa MEA? V-ati tampit de tot. Rabdarea mea are si ea o limita, nu credeti ?? Tom : (aparuse din bucatarie cu un bol de cereale in mana) Auzi, da ceva de mancare ai luat ? Nu de alta dar numai cerealele sunt comestibile pe aici, si sincer nu cred ca le mai suport mult timp. Me: NU CRED CA VA MAI SUPORT EU PE VOI PENTRU MULT TIMP. DU-TE SI CUMPARA-TI DE MANCARE DACA AI STOMACUL ALA CAT UN SAC FARA FUND. (siam inceput sa urc scarile nervoasa, mai mai sa ma impiedic de vreo doua.....dar nu puteam.....ce scena dramatica ar mai fi fost si asta daca imi rupeam gatul pe scari??? Gresit....) Nico: Stai, mai!!!! Ce esti asa de nervoasa??? Nu i-am mai raspuns. Din nou usa mea a suferit cumplit, fiind trantita a doua oara intr-o singura zi de perete. Tom: Las-o. O sa se calmeze singura. Hai sa mancanci ceva. Presupun ca mancarea de spital nu e asa de buna ca un bol cu cereale si lapte, nu? Nico: De fapt, jumatate din sacosele pe care le observi sunt cu mancare. Alex chiar s-a gandit la stomacul tau infinit..... Tom: Pai atunci hai. Ce mai asteptam. Mi-e o foame de incep sa am halucinatii....incep sa cred....hmm....(tot mai aproape de fata lui Nico...pana cand o saruta mai mai sa o inghita.....great...). Nico: Hei.....de cand iubirea asta asa de mare pe tine? Tom: Eeergh....Lasa asta. Hai sa mancam. Nico: Ce a patit Bill? Adica de ce tipa in halul ala la telefon? Tom: Pai, a sunat managerul nostru. Trebuie, din cate am inteles, trebuie sa mai sustinem un concert aici in Londra. Nico: Si de ce nu vreti sa mai concertati. Credeam ca asta va place cel mai mult. Tom: Da, asa este. Dar lui Bill ii este frica de tatal nostru. Crede ca va aparea acolo. Deasta nu vrea sa mai cantam, cel putin acum, pana se linisteste totul. Me: Inteleg, dar poate ar fi mai bine sa incercati sa vorbiti cu el. Poate nu sunt banii cei pe care ii vrea, poate sunteti voi. Poate vrea sa se impace, sa va ceara iertare. V-ati gandit si la asta? Tom: Eu....nu stiu ce sa zic.....poate. Nico : Cred ca ar necesită sa vorbesti cu Bill. S-ar putea sa fie mai bine sa va intalniti cu el. A trecut extraordinar de mult timp de cand nu l-ati mai vazut. Tom : Mda....o sa vorbesc cu el, dar acum este mult prea suparat pe Alex. Nu cred ca are chef de conversatia asta acum. Nico: Mda, probabil. Pana seara, nici Billl nici eu nu am iesi din camerele noastre. Dar trebuia totusi sa o instalez pe Nico. Ea si Tom se intelegeau destul de bine (ce chestie....cum “areâ€� unii asa de mult noroc in viata....). Ce pacat ca trebuia sa le stric seara minunata in fata televizorului. Jay Leno ii fascina complet (imi placea si mie emisiunea aia). Nico radea de mai avea putin si cadea pe jos, iar Tom....hmhm...privea exaziat la ea.... Me: Aloooo.....voi mai aveti de gand sa stati mult acolo??? Si, Tom, balele tale imi murdaresc frumusetea de covor. Nico: Oooooo. Te-ai decis sa lasi supararile la o pare si sa incepisa fii mai sociabila? Tom: Mie mi-e foame. Ma duc sa imi iau ceva de la bucatarie. Va las singure. Me: Vaaaaai Tom ce dragut esti. Cred ca maine te duci tu la cumparaturi cu duba, ca io nu mai car atata mancare numai ca sa se tremine intr-o seara, ok? Tom: Nici o problema. Am plecat.... Me: Imi pare rau ca am tipat la tine mai devreme. Te-ai instalat deja, vad. Camera nu ai vazut-o, ink. O sa dormi cu mine. Hai sa iti pui lucrurile in ordine. Nico: Inteleg. Nu e necesitate sa iti para rau. Hai sa mergem. Pe scari, exact atunci cobora si Bill. Nico: Eu o iau inainte. Da-mi geanata. Me: Aaaaa......daaaaa (nu mai puteam sa articulez nici un cuvant; privirea lui Bill strafulgera prin mine, de credeam ca vede prin mine) Bill: Putem sa vorbim? Fara ironii, si tipete..... Me: Si ce am avea noi doi de vorbit? Bill: Putem sau nu putem? Asta vreau sa stiu. Me : Bine....hai in camera printilor mei. Acolo e liniste.... In camera am intrat si am incuat usa cu cheia. Nu voiam sa ne deranjeze nimeni. nu mai am timp sa pun emoticons ca ma seaca faptul k tb sa fac vreo 5 cd-uri....sry _________________ 22/09/2006 08:55 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) Me: Ok.....Confessions time, ha? Deeeci…..spune.....si repede, nu de alta dar fratetu moare de foame pe dincolo, si trebuie sa fac ceva in privinta asta. Bill: Azi dimineata m-a sunat managerul trupei. Trebuie sa mai sustinem un concert aici in Londra maine. Ceilalti din trupa vor, dar eu nu stiu....nu vreau sa mai iesim in public cel putin pentur o vreme. Me: De ce? Bill: Pentru ca acum presa stie despre tatal nostru si nu vreau sa pun viata mea si a lui Tom pe întâia pagina a ziarelor, si pentru ca exista posibilitatea ca el sa apara acolo, la concert. Intelegi de ce? Me: Da. In ceea ce priveste ziarele, deja sunteti pe prima pagina in majoritatea. Si in cele de la noi, si in Germania. Uite aici. Le-am cumparat azi dimineata. Erau doua ziare, The Times si Bild. Pe prima pagina din Bild nu puteam intelege ce scrie, dar era o poza cu Bill si Tom care se fereau de camerele de filmat si incercau sa se urce intr-o masina. Bill ramasese uitmit la vederea titului. Pe prima pagina din Times era o poza tot cu ei doi asemanatoare cu cea din Bild, iar titlul mare THE “FABULOUSâ€� LIFE OF THE KAULITZ TWINS ii smulse o lacrima lui Bill. Ura din sufletul lui razbatea pana la mine. Un sentiment de rece ii cuprinse privirea, in timp ce se ridica de pe pat, cu ziarele in mana. Me: Bill....Ce faci? Bill: Nimic, ma duc sa ii arat asta si lui Tom. Nu iti face griji. In curand o sa scapi de noi de aici. Iti promit. Me: Nu mai vorbi asa...... Bill: Asa cum? Pana acum tu erai cea care voia sa plecam, nu?Acum dorinta iti va fi implinita. Me: Bill, stai!!! Bill: Ce mai e acum? (s-a intors spre mine si atunci l-am tras in pat si am inceput sa il sarut. A fost cel mai lung sarut din viata mea. Si eram surprinsa sa vad ca imi raspunde...) Me: Te porti ca un prost, stiai? Bill: Poftim? Iar incepi cu jignirile ? Ce naiba e cu tine? Me: Nu e nimic cu mine. Doar ca….m-am indragostit de tine....dar acum nu conteaza. Vad ca nu o sa ne intelegem niciodata. Bill: CE? Esti sigura? Me: Ce dracu reactionezi asa? Nuuuu.....nu sunt sigura...tre sa imi fac un control la cap sa vad daca nu am innebunit, nu crezi ? Numai o nebuna, deplasata mintal s-ar putea indragosti de unul ca tine. Bill: Cu unul ca mine? Ce vrei sa spui??? Me: DA. Cu un star in devenire, care mai are si probleme existentiale pe deasupra. Ce e asa de greu sa te duci si sa lamuresti lucrurile cu tatal tau? Poate ca a avut un pretext intemeiat sa va paraseasca pe voi doi si pe mama ta, nu? Dar nuuuu.....domnul-suparat-pe-viata nu vrea sa asculte ce au de spus si ceilalti. Te crezi atotstiutor? I bine, afla de la mine ca nu esti. Nu stii ce simti tu, cum vrei sa stii ce simt ceilalti din jurul tau? Ca dovada ca nu ti-ai dat seama ca te plac, prostule. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji, dar incercam totusi sa imi pastrez calmul – i-as fi tras o palma in timpul ala de s-o tina minte toata viata. Bill se uita uimit la mine. Nu cred ca iimai zisese cineva vrodata atatea adevaruri in asa de putin timp. A iesit si a trantit usa. A ramas singura si m-am trantit in patul moale. Nu stiu cum dar am adormit......damnit, iar nu am ajutat-o pe Nico sa isi aranjeze lucrurile in camera....piuff... Bill: Tom, TOM, unde dracu esti, Vino sa vorbim ceva. Tom: Eram in bucatarie cu Nico. Ce ai patit frate de esti as ade nervos? Iar te-ai certat cu Alex? Bill: Nu cred ca mai era necesitate sa intrebi. Evident ca da. Dar nu asta e problema. Uita-te aici (Bill i-a intis cele doua ziare...) Tom: WTF??? Cum dracu a aflat presa asa de rapid ma??? Asa ceva e imposibil. Si acum ce facem? Mergem maine la concert sau nu? Io zic sa mergem, sa nu ne mai ascundem asa. Si sa vorbim cu tata. Poate ar fi bine sa ascultam si ce are el de zis, nu crezi? Bill: Dar.....eu nu pot. Nu pot sa ma duc pur si simplu in fata atator oameni sis a cant, cand presa vorbeste desre viata noastra personala cu asemenea cuvinte, cand EL vrea sa ne vada.....NU POT, pur si simplu. Tom: Cand am ales sa cantam si sa devenim cunoscuti, ne-am asumat intr-un fel toate astea, intelegi. Acum nu mai putem da inapoi. Fanii nu au nici o vina ca noi avem problemele astea, intelegi? Bill: Dar.....e greu.... Tom: Si mie mi-e greu, la fel de greu ca si tie. Si Gustav si Georg cum crezi ca se simt. Nu cred ca prea bine. Dar trebuie sa trecem impreuna peste asta. Deasta suntem 4. Bill: Mersi. Nu stiu ce m-as face fara tine...... Tom: Hehee...nici eu nu stiu... . Acum suna-l tu pe Joe si spune-i ca maine concertam, da? Ca eu ma duc la Nico, am lasat-o singura mai devreme. Bill: Heeiiii.....se pare ca tu si nico va intelegeti foarte bine.....Ai grija te rog, nu vreau sa am alte complicaÈ›ii cu Alex din cauza ca ai facut-o sa sufere pe prietena ei, inteles? Tom: Nu iti face griji mai, intre noi e ceva foarte special, crede-ma . Bill: Ohooo....cred k e a 15-a oara cand te aud zicand asta.  Tom: Acum e altceva..... Bill: Sa speram......ma duc sa il sun pe Joe. Tom: Succes.... * * * A doua zi la concert, nu am scapat de gura lui Nico si a trebuit sa imi tarasc oasele si muschii lipsiti de chef pana la stadion. Era al doilea concert pe care trebuia sa il suport intr-un interval asa de limitat incat nu credeam ca o sa rezist intreaga la cap pana la sfarsit. Dar, se pare ca Dumnezeu, combinat cu un noroc chiar, m-au ajutat sa nu innebunesc si sa imi imprastii creierii peste tipele are strigau a dementele deja stiti ce (nu mai scriu sau spun ca deja ma doare mana si gura de cate ori am scris si am zis....moama ce explicatie inteligenta am dat... ). Nico se straduia din rasputeri sa ma faca sa ma simt mai bine, dar NO WAY. Eram pierduta in “negura gandurilorâ€�. La sfarsitul concertului, cei patru au avut o intalnire cu vreo 5 fane, le-au dat autografe, au pozat artistic, si dupa ce au plecat tipele, am ramas toti sase uitandu-ne unii la altii in cabina lui Bill (singura in care nu se putea intra decat batand la usa......avea si omu o obsesie ce sa-i faci...), cand se aude o bataie inceata in usa de plastic/lemn/whatever... Bill: DAAAAAA. Intra. Pe usa isi facu aparitia un barbat de vreo 50 de ani, care arata foarte rau, cu niste cearcane mari in jurul ochilor si cu o privire trista, cu adevarat trista care ii incetosa ochii negrii. La inceput m-am speriat de aparitie, dar cand am vazut fetele lui Tom si a lui Bill, mi-am dat seama ca er ade fapt tatal lor. Georg si gustav s-au ridicat si au iesit afara fara un cuvant, iar eu am tras-o pe Nico de mana si am iesit si noi in urma lor. Bill: Tu? Ce cauiti aici? Barbatul: Bill, ce mare ai rescut. Era sa nu te mai recunosc. Si tu Tom. Imi pare asa de bine sa va vad. V-am vazut pozele prin toate ziarele..... Bill: De ce ne-ai parasit, tata ? Ce ti-am facut ca sa ne lasi singuri ? SPUNE, CE? (Bill incepuse sa planga, cu lacrimi mari. Parea ca are atatea de numeroase sa spuna, dar nu avea curajul) Tom: Bill, calmeaza-te. Stai jos. Asteptam, tata........ Barbatul: Imi pare rau. Imi pare extraordinar de rau. Trebuie sa ma credeti. Am avut un raÈ›iune foarte intemeiat. Dar acum stiu ca nu trebuia sa va parasesc, nici pe voi nici pe Eliza. Dar e prea tarziu acum pentru regrete..... Bill: Asa e! E a dracului de tarziu. Atunci de ce ai venit? Tom: Ai de gand sa spui ceva sau o sa stai acolo si o sa taci, asa cum ai facut-o pana acum? Barbatul: Am plecat pentru ca…..doctorii imi spusesera ca am cancer. Nu imi mai ramanea de trait decat cateva luni si nu am vrut ca voi sa stit si sa ma vedeti murind. Am fost in america unde m-am tratat la o clinica. Doctorii mi-au prelungit viata inca niste ani, dar nimic nu era sigur. Problema e ca in trunchiul meu, in tot acest timp, cancerul a atins toate organele, fara ca ei s isi dea seama pentru ca evolua mult mai incet decat la alti bolnavi. Nu stiu din ce cauza, poate din cauza tratamentului. Acum cateva saptamani.mi-au spus ca nu mai am mult de trait. Atunci am decis sa va caut. Nu puteam sa plec fara sa va mai vad pentru ultima data. Si fata sa imi cer iertare. Stiu ca poate nu o merit dar nu am vrut nicodata sa va ranesc, nici peoinici pe Eliza. Imi pare foarte rau....(incepu sa tuseasca intr-o batista pe care se vedeau urme de sange) Bill si Tom il priveau plangand, dar nu putura sa scoata nici un cuvant. Barbatul: Efortul de a veni pana aici m-a slabit îndeajuns de tare, dar sunt multumit ca v-am putut vedea. Sper ca nu ma urati, desi aveti tot dreptul. Iar despre iertare, stiu ca nu am nici un drept sa sper la asa ceva. Acum.... (Cazu intr-un scaun si lesina...). Bill Sari la telefon sa cheme o ambulanta, iar Tom se duse langa scaun si se aseza langa tatal sau. Ambulanta sosi in cateva minute si il lua pe barbat, iar Tom si Bill se urcara in duba neagra unde ii asteptam eu, Nico, Georg si Gustav. Me: Ce s-a intamplat? De ce a venit ambulanta? A patit ceva tatal vostru ? Bill : Da. E extrem bolnav..... Are cancer. (lacrimile ii curgeau in continuare pe obraz, dar nu incerca s afaca nimic pentur a le opri) Me : OMG. Imi pare rau. Imi pare foarte rau. Dar trebuia sa existe ceva care s apoata fi facut. Sunt cumplit de multi doctori buni si aici si in SUA. O sa fie bine.... Tom: Nu. Nu o sa fie bine. Deasta ne-a parasit. Pentru ca era bolnav. Pana acum a incercat sa se vindece, dar cancerul a evoluat. Nu mai are mult de trait. Me: Doamne. Nu stiu ce sa zic..... Bill : Nu zice nimic...... L-am luat in brate si l-am strans puternic. Speram sa nu mai sufere atat de tare dar nu era posibil. Cand am ajuns la spital, tatal lor a fost dus la terapie intensiva, iar Bill si Tom se straduira sa tina departe ziaristii si camerele de filmat. asta-i pt ci carora le place ficul meu (bonus). _________________ 22/09/2006 19:44 alessandra_th Spring Nicht Joined: 14 Sep 2006 Posts: 2303 Location: bleah.....Bukarest....:)) * * * Bill: Ce se va intampla cu noi acum, Alex??? Stiu cam afost un prost. Si eu te iubesc, si te iubeam de cand te-am cunoscut, dar mi-a fost frica sa recunosc. Me: Off…..prostutule! Si eu te iubesc. Dar nu iti face griji. Germania si Anglia sunt la o aruncatura de bat. Si poti fii sigur ca o sa venim sa va vizitam, eu si Nico, cat de des vom putea. Oricum, fiecare isi continua viata de aici inainte. Tu trebuia sa uiti de moartea tatalui tau, si trebuie sa continui cu Tokio Hotel. Mii de fani astapta noul album, asa ca trebuie sa va apucati de treaba. Si eu....eu trebuie sa imi temrin scoala, facultatea, si poate, cine stie, ma mut pe la voi prin Germania dupa aia.... Acum hai sa imi iau la revedere si de la Tom. Vad ca Nico l-a acaparat cu totul....) Bill: Da. Ei s-au inteles asa de bine de la inceput... Me: Heeeeii! Tom! Drum bun si si grija ca venim sa va vizitam cand va elumea mai draga.... Tom: Nu iti face griji. Am stabilit deja cu Nico ce vom face in continuare. Poate va mutati amandoua in Germania dupa ce terminati cu scoala.... Me: Wow! Ce idee geniala. Exact asta ii spuneam si eu lui Bill. Dar mai e pana atunci. Acum hai ca au inceput imbarcarea. Avionul decoleaza in cateva minute. Georg, gustav, mi-a facut mare placere sa va cunosc. Aveti grija de bezmeticii astia doi, ca voi sunteti mai cu capul pe umeri decat ei.) Georg: Fii sigura. Si va asteptam in vizita pe la noi. PA!!! Me&Nico: PAAA Un ultim sarut furat lui Bill si gata.....se pare ca “ghinionulâ€� meu s-a transformat intr-o frumoasa poveste cu un aproximativ “HAPPY ENDINGâ€�. _________________ 23/09/2006 09:14 Display posts from previous:   Oldest FirstNewest First     Tokio Hotel Romania Fanclub OFICIAL Forum Index » Trashbox All times are GMT + 2 Hours Page 1 of 1   Jump to:  Select a forum ----------------Despre forumSã ne cunoaºtemModeratori and Admini Formatia----------------Despre FormaþieTokio Hotel în lumeDiscografiePremii / AwardsConcursuriBillGeorgGustavTom Multimedia----------------AudioVideo / TH TVPozePresã / InterviuriTokio Hotel pe internetFan Fics / Poezii Off-Topic----------------Cool stuffGamesMuzicãFilme & TVSportTesteThe NotebookConcursuri ~Arhive~----------------TH~poze~TH~presa/interviuri~TH~video~ International forum----------------EnglishFrenchDeutschSpanish Chat----------------Chat Trashbox----------------Trashbox Afilieri----------------Afiliati You cannot post new topics in this forum You cannot reply to topics in this forum You cannot edit your posts in this forum You cannot delete your posts in this forum You cannot vote in polls in this forum Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Design by Freestyle XL / Flowers Online.Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro